Spatiu cu Sens

Blog

  • Myth busting – indesate la dorcan

    Myth busting – indesate la dorcan

    De la stanga spre dreapta 🤘👇

    Zmeura. Capsuni. Cirese. 🤤

    Atat 🙏💫💖

    0 zahar adaugat

    0 miere adaugata

    0 orice-alt-indulcitor

    0 conservanti

    0 alte-bazaconii

    0 apa adaugata

    Fara fiert inainte

    Fara sterilizat borcane inainte

    Cele mai mari “daruri” pe care le am descoperit in viata asta au rezultat din propria indoiala si neincredere in mine si in ce zice/face lumea, din intrebarile continue pe care mi le pun relativ la realitate, mituri si legende, traditii, cercetari, perceptie, legea naturii, status qvo, norma sociala… 👁️🙏

    Descopar realitatea asa cum este in experienta directa.

    Incet sau repede. Greu sau incet.

    Intotdeuna fructuos. 👁️

    La borcane exprimentez de 9 ani.

    La minte-corp de 18.

    Keepin’ on 🤘👁️

  • Moment istoric – de cacat

    Moment istoric – de cacat

    Nu vreau sa las sa treaca aceasta zi istorica fara sa o marchez. 😃

    Azi, 12 aprilie 2025 AD m am cacat pentru prima data in vas de toaleta (WC), IN propria mea casa de pe propriul meu ogor.

    Am mai avut WC…

    Am mai avut proria locuinta (casa nu)…

    M am mai cacat si prin alte casi, pe alte ogoare…

    A fost nevoie sa trec prin multe sa ajung aici 🙏🫂 si mai ales sa postez despre asta.🤦‍♀️😁

    S a consemnat in analele Facebookului si ale Universului astuia.

    Amin. ✝️

    PS daca puneam poza cu fapta era cred, mult prea mult, asa ca pun una cu Leeloo la ceas de seara. 😃

    E si asa, destul. 🤦‍♀️

  • Discernamantul: o abilitate pe care o antrenez

    Discernamantul: o abilitate pe care o antrenez

    Ce este…?

    Discernamantul este acea capacitate interioara de a vedea clar, de a alege cu intelepciune si de a actiona intr-un mod echilibrat. Nu este doar o abilitate rationala, ci o combinatie intre claritate mintala, intuitie si intelegere profunda si se dezvolta in timp, prin observatie constanta si antrenament interior.
    Ma uit la ultimii ani de cand practic meditatia si imi dau seama ca antrenez discernamantul in procesul asta.

    Constient incepand cu 21 august 2007 :).

    Cum?…

    1. Calmand mintea

    Discernamantul nu apare in graba sau in reactie automata. El apare cand am spatiu si calm interior.
    Creez momente zilnice de liniste, diminerile si serile cand meditez, in timpul zilei cand iau masa in gradina, cand stau in hamac, cand pictez sau chiar si pentru cateva minute sau secunde cand “las soarele sa ma impresoare”.

    Practica simpla si in acelasi timp grea este observarea respiratiei – modalitatea si antrenamentul prin care aduc mintea inapoi in prezent.

    Organizez chiar si un curs pentru asta – il aduc pe “profesorul meu” de meditatie in Romania (pentru a doua oara) – Roger Birschoff. Tehnica de calmare a mintii si observare a respiratiei este numita in limba pali anapana sati si practic este baza pentru practica de meditatie budista vipassana.

    2. Antrenand constienta, nu doar ratiunea / intelectul

    Discernamantul nu vine doar din judecata, gandire critica sau gandire logica ci include si capacitatea de a fi atenta la nuante, la detalii, la fineturi – atat in interior, cat si in exterior.
    Invat sa observ raspunsurile corpului meu – tensiuni, relaxare, senzatii placute, neplacute sau neutre. Cu cat puterea mea de observatie creste cu atat inteleg mai multe din cum functioneaza mintea si corpul, lumea, relatiile, legea naturii.

    3. Cultivand cele patru calitati superioare

    Discernamantul are radacini in patru stari mintale superioare (in limba Pali brahmavihārā) sau atitudini superioare care sustin claritatea si echilibrul mintii:
    – bunavointa fata de sine si ceilalti (oh, de cativa ani am inceput sa stiu ce inseama si fata de mine!)
    – compasiune fata de suferinta (cel mai bun auto-medicament pentru mine, in ultimii 6 ani),
    – bucurie fata de binele celorlalti (asta e un continuu antrenament pentru mine, sunt inca suprinsa de cat de multa invidie si gelozie sunt inca in mintea asta),
    – echilibru interior.

    Aceste calitati imi reduc reactivitatea emotionala si creeaza spatiul necesar pentru a gestiona situatiile cu mai multa asezare si intelepciune, cu mai putin consum psihic si mai multa asezare.

    4. Invatand din experienta (fara auto-critica)

    Discernamantul se formeaza desigur si prin experienta directa – inclusiv prin experenta a ceea ce numesc alegeri gresite.
    Ma ajuta sa reflecteaza sincer: ce m-a ajutat sa vad mai clar? Ce mi-a tulburat perceptia?
    Observ acele decizii care au fost corecte nu doar prin rezultat, ci si prin felul in care le-am simtit: o stare de liniste, coerenta, integritate, calm interior, ecuanimitate.

    5. Ascultand linistea

    De multe ori pentru mine raspunsul clar nu vine imediat. Vine cand nu mai fortez cautarea si cand ma relazez, cand ma odihnesc, cand sunt in liniste.
    Plimbarile in natura, deconectarea de la zgomotul digital, sau simpla asezare cu o intrebare fara sa caut raspuns pe loc – toate pot deschide spatiul pentru o cunoastere mai profunda.
    Discernamantul rareori tipa. De obicei, el sopteste, sau chiar tace si doar este | apare, insa e foarte clar.

    Imi aduc aminte atat de clar unele momente in care am depus “armele” incrancenarii si cautarilor si mi-am zis “ok, hai ca nu are rost sa ma stresez, ca oricum nu rezolv nimic…” si in acel moment (mi-am dat seama retroactiv) ca mintea mea s-a relaxat in asa masura incat am reusit sa am cea mai buna concentrare a mintii din acea perioada de antrenament si inca o nuanta de intelegere a acestui dublu cauza-efect.

    Totusi, mai am mult inca, dat fiind ca au fost momente in care am fost 110% sigura ca voi vota cu CG :).

    Keepin’ on! 😀

  • Cum ies din obiceiurile nesanatoase

    Cum ies din obiceiurile nesanatoase

    Il ascult de peste 5 ani pe Thanissaro Bhikkhu si asta e una din resursele care ma pastreaza pe Cale si care ma ajuta, de multe ori, sa nu sucomb.

    El vorbeste despre cum sa investighez atractia, dezavantajele si iesirea din obiceiuri care nu imi servesc sau atasamentele / adictiile, in spiritul invataturilor lui Buddha, despre cum sa inteleg si sa renunt la dorinta. Metoda asta e una practica, care ma ajuta sa vad de ce mintea mea se agata de anumite activitati – cum ar fi mancatul compulsiv, cumparaturile sau uitatul la filme – si cum pot iesi din ciclul asta.

    De mai aproape…


    E important sa inteleg ciclul dorintei

    Observ ca obiceiurile exista pentru ca:

    • Exista o atractie – ceva placut sau atragator in obiceiul respectiv (o senzatie placuta, o distragere sau un confort emotional imediat).
    • si sunt si dezavantaje – suferinta sau problemele cauzate de acest obicei (vina, rusine, probleme de sanatate sau stresul financiar).
    • Ca sa ies din acest ciclu, e nevoi sa vad clar atat atractia cat si dezavantajele, si apoi sa descopar o iesire – o alternativa care sa imi ofere ceea ce caut intr-un mod mai sanatos.

    Si nu e vorba aici despre a ma forta sa imi suprim dorinta, ci sa inteleg ce sta in spatele ei. Sa ajung la radacina.


    Cum investighez atractia: De ce ma atrage obiceiul asta?

    • Incerc sa stau calma si sa reflectez asupra obiceiului meu specific (cum ar fi mancatul, cumparaturile etc.).
    • Cand dorinta apare imi iau cateva momente sa observ:
      • Care e promisiunea? Ce cred ca imi ofera acest obicei?
      • Ce simt in corp? Observ senzatiile fizice si mintale care apar cand ma gandesc sa cedez dorintei.
      • Ce poveste imi spun? Ce naratiuni folosesc ca sa justific obiceiul? („Am nevoie de asta sa ma simt bine”, „Merit asta dupa o zi grea”, “Ma simt singura si e ok sa trec prin asta acum, asa.”).
    Exemplu cu mancatul:
    • Atractia: Mancarea ma face sa ma simt confortabil, sa simt placere (pe papilele gustative). Este un mod rapid de a scapa de stres si a nu simti emotiile “alea” (de cele mai multe ori) sau plictiseala (foarte rar).
    • Ma intreb: Ce caut, de fapt? Caut confort, energie, companie sau incerc sa evit emotiile de tristete, singuratate, inferioritate, neputinta, izolare, dezamagire, etc.

    Cum vad dezavantajele: Care e costul acestui obicei?

    Thanissaro Bhikkhu insista pe ideea ca trebuie sa reflectez asupra stresului si daunelor provocate de un obicei nesanatos. Cu cat vad mai clar costurile, cu atat se slabeste atasamentul fata de acel obicei. Imi pun urmatoarele intrebari:

    • Cum ma simt dupa ce cedez acestui obicei?
    • Simt vinovatie? Regret? Frustrare?
    • Care sunt consecintele pe termen lung ale acestui obicei?
    • Afecteaza sanatatea mea (mancatul excesiv), finantele mele (cumparaturile), timpul meu (filmele)?
    • Ce ma impiedica acest obicei sa fac?
    • Neglijam lucruri importante din viata mea? Pierd ocazii de a ma bucura de liniste sau de relatiile cu ceilalti?
    Exemplul cu cumparaturile:
    • Dezavantajul: Imi da o satisfactie temporara, dar dupa aceea regret banii cheltuiti pe lucruri de care nu am nevoie. Adun o gramada de chestii prin spatiu, de care ma bat si asta ma frustreaza. Acumularea asta imi sta pe creier si pe umeri, practic ma incarc cu greutati psihice, mai mult chiar decat cu cele fizice.
    • Reflectez: Merita satisfactia de moment toate aceste efecte negative?

    Cum gasesc iesirea: Cum altfel imi pot satisface nevoia reala?

    Cand vad clar limitarile unui obicei, pot cauta modalitati mai sanatoase de a-mi satisface nevoia care ma atrage spre el. Practic, trebuie sa gasesc alternative care imi aduc liniste si fericire (adevarata) pe termen lung:T

    • Pentru mancat: In loc sa mananc emotional, as putea sa ma plimb, sa meditez sau sa vorbesc cu cineva (sora mea, alt prieten, terapeutul meu etc.).
    • Pentru cumparaturi: Practic recunostinta pentru ce am deja sau gasesc hobby-uri creative care imi aduc acea „sclipire” fara sa cheltuiesc bani.
    • Pentru filme sau distractii: Reflectez la cat timp pierd consumand pasiv si incerc sa il folosesc pentru a crea sau a construi ceva semnificativ.

    Pasi pe care ii aplic

    1. Atentia la momentul prezent:
      Dezvolt atentia constienta ca sa pot observa dorinta in momentul in care apare. Imi folosesc respiratia ca ancora pentru a ramane centrata in corp (continui sa ma dezvolt in anapanasati).
    2. Imi urmaresc obiceiul:
      Thanissaro Bhikkhu recomanda sa urmaresc lantul cauzal al obiceiului:
      • Ce a declansat dorinta? (Stres? Plictiseala?)
      • Cum ma simt inainte de a ceda dorintei? (Tensiune? Neliniste?)
      • Cum ma simt in timp ce cedez? Este chiar atat de satisfacator pe cat cred?
    3. Reformulez atractia:
      Cand dorinta devine puternica, imi amintesc:
      • „Promisiunea asta de fericire este reala sau doar o iluzie?”
      • „Chiar imi aduce fericire sau doar ma tine prins in cercul asta?”
    4. Cultiv alte placeri care sa ma sustina pe Cale:
      Ma antrenez in continuare sa gasesc bucurie in lucruri precum meditatia, generozitatea sau invatarea. Ele ofera satisfactii mai adanci si mai durabile.

    Reflectez cu compasiune

    Apoi, imi amintesc sa ma tratez cu blandete iubitoare. Dorinta este parte din natura umana, asadar si din natura mea.

    • Cand mai „alunec”, incerc sa nu ma pedepsesc. Folosesc asta ca o oportunitate sa observ mai atent obiceiul.
    • Imi apreciez progresul, chiar si cand reusesc doar sa observ dorinta fara sa actionez imediat. De obicei sta imi iese in mare procent (> 90% – insa mintea mea imi cere sa ies “imi repede – A trecut prea mult timp de cand tot observi!” 🙂

    De ce functioneaza?

    Aceasta metoda ma ajuta sa vad prin iluziile care imi mentin obiceiurile. Prin reflectare constienta:

    • Atractia nu mai pare atat de puternica cand vad cat e de fara de substanta.
    • Dezavantajele devin evidente, slabind puterea obiceiului.
    • Iesirea incepe sa para mai atragatoare, oferind pace si libertate reala.

    E nevoie sa continui. Mi-e clar ca mintea (asta, cel putin, in aceasta existenta) se schimba, in profunzime, foarte incet. Dar se schimba. Chiar daca o parte a mintii mele spune “Hai, mai repede, ca murim imediat!”, cand ma uit la acesti aproape 17 ani de cand am pasit prima data pe Calea Nobila si imi fac reality-check-ul, e spre bine. Spre mult mai bine. Si sunt unele deprinderi sanatoase si abilitati care chiar s-au consolidat (fara sa intentionez, doar ca si consecinta a practicii) iar acum sunt “default”.

    Despre astea, altadata. 🙂

    Continuing to be kind to myself…

  • Continui sa recunosc dualitatea si sa o accept

    Continui sa recunosc dualitatea si sa o accept

    De multe ori imi place sa vorbesc despre nimic si in acelasi timp despre toate. Descopar in ultimii 18 ani ca e mai bine sa tac si sa ascult spre interior. De aia si site-ul asta e… asa cum e. 🙂
    Mai intotdeauna gasesc ideologii pentru actiunile mele imorale, sau ale celor dragi si tratez faptele gresite ale altora ca pacate de moarte, incepand cu greselile lor gramaticale :D. Nu ale mele (de care mai ales nu sunt constienta).
    Nu vreau sa mai sa par increzatoare mereu – decat in fata “barbatilor” (baietelor in corp de matcho) cu care mi-as pune-o in exact doua minute daca moralitatea nu ar fi devenit intre timp prioritate – si imi este evident ca de multe ori sunt plina de nesiguranta si indoiala.

    Stiu ca suntem cu toti falibili, fragili, slabim, sovaim si ca inca nu este valoare daca o persoana indrazneste sa fie vulnerabila, acceptand pierderea ocazionala de teren care vine odata cu existenta umana.

    Mi-ar placea sa imi conving prieteni ca singura cale spre advarata fericire e sa participe la cursul asta pe care il organizez (pentru a putea incepe sa inteleaga cum functioneaza mintea) si in acelasi timp stiu ca fiecare si cu totii putem avea dreptate in acelasi timp, alegand ceea ce ni se potriveste. Sunt din ce in ce mai convinsa insa si ca nu toate drumurile duc pe varful Everestului. Sunt unele care duc pe toate vaile, multi alti munti, altele pe oceane, in oceane sau in groapa Marianelor. Peisaejle sunt faine pentru ochiul trupului, insa la fel de efemere.

    Inca exista in mine o parte care vrea sa fie mai buna decat oricare dintre voi, macar la ceva si in acelasi timp stiu ca singurul lucru in care pot fi cea mai buna este sa fiu reala, sa fiu eu insami.

    Inca mai evit rusinea, umilinta si sentimentul de patetic si o parte din minte considera ca ele sunt emotii nelegitime, nedemne de mine, cand fiecare dintre noi le cunoaste.

    Si inca vreau raspunsuri cand intrebarile potrivite adresate la momentul potrivit pot vorbi de la sine. Sau cand tacerea in sine si claritatea mintii tine loc si de intrebari si de raspunsuri.

    Continui…

  • Momente: curg cu onestitate si compasiune

    Momente: curg cu onestitate si compasiune

    Sunt momente, precum cel de acum, cand ma simt pierduta…

    E atat de mult in interior, vad multe parti ale mele. Si lacrimile curg. Curg… si tot ce pot sa fac e sa beau un ceai, sa ii simt caldura pe buze, limba, faringe, esofag… Si sa ies afara sa imi las pielea fetei si palmelor mangaiate de razele soarelui.

    Soare… Lumina.. vreau si ma rog pentru si inspre Lumina.

    Si curg…

    Ma simt blocata si tot ce pot sa fac e sa fiu prezenta la amalgamul de ganduri si emotii, predominand tristetea in aceste momente.

    Vad harababura din camera mea, din casa asta, din afara casei in care traiesc. Sentimentul de neadecvare care ma umple. Simt multa neputinta. Mediul meu exterior este o expresie atat de fidela a mediului meu interior.

    Lacrimile calde imi mangaie fata si o parte din mine stie ca e bine asa cum este. Nu e nevoie sa justific daca e bine sau rau si ca am incredere sa pasesc, sa continui calatoria asta, sa fiu prezenta la ce este asa cum este.

    Si curg… ce pot si stiu sa fac din ce in ce mai… mult… (era sa zic iar “bine”) e sa fiu cu blandete si auto-compasiune la tot ce este in mintea mea si inafara ei.

    Stiu acum ca asta poate sa ma vindece iluziile din mintea mea. Mai stiu insa ca mintea plina de blandete este doar o parte a monedei.

    Am fortat lucrurile multa vreme in viata asta si cred in echilibru. Echlibru inseamna blandete si fermitate. Mi-e usor sa fortez, face parte din “normalul” meu, din bagajul pe care l-am construit in mintea mea. Ma antrenez sa fiu blanda in ultimii ani si caut sa gasesc acea parte a opusului blandetii, care sa fie ferma insa nu fortata. Fortarea o stiu. Stiu cum se simte in viata mea. Blandetea o invat.

    Ma rog continuu sa am rabdare sa ajung sa inteleg si blandetea ferma, echilibrata, sau fermitatea blanda.

    Poate ca e asta, sa pun compasiune cand ma simt neadecvata. Continui sa explorez, experimentez.

    Rabdarea e iarasi doar o parte a balantei. Perseverenta o vad pe talerul celalalt al rabdarii. Si aici ma antrenez sa gasesc echilibru. Simt ca mai am atat de mult pana sa invat perseverenta.

    Sa gasesc blandetea cu fermitate si rabdarea cu perseverenta. Invat perseverenta. Am blocat atat de multe ganduri si am depus astfel o cariera de piatra in vezica biliara.

    Si curg…

    Vreau sa scriu despre toate astea si atat de incalcit totul in mintea mea. Iar partea asta inca cu voce tare imi spune ca tot ce am scris aici e absolut incoerent. E ok, lasam sa fie incoerent, insa vreau sa simt cum se simte sa fie incoerent si sa scriu si aici. Am scris cateva jurnale…

    Vreau sa ma las sa incercare de a pune gandurile astea inafara mea, in scris, sa vedem ce se poate naste din asta. Si sa le las vazute si de altii. Da, e inca rusine in mintea mea, legata de neadecvare, de faptul ca nu sunt in stare, ca nu scriu bine etc.

    O parte a mintii mele continua sa spuna ca o fac doar pentru aprecierea ta, a celui care citeste aici. Da, cu onestitate, e nevoie sa recunosc ca este o parte in mine care inca vrea asta. Onestitatea e critica pentru mine acum. M-am mintit atat de mult pe mine si pe altii, pentru ca mi-a fost frica de nedecvare, de respingere, de a fi judecata, ne neiubire. Mi-e greu uneori sa fiu onesta. Mi-e greu sa recunosc uneori ca nu pot, ca sunt blocata, ca simt neputinta. Ma antrenez sa recunosc unicitatea mea si totodata faptul ca sunt o fiinta umana ordinara, ca toti ceilalti, mai ales cand o partea a mintii mele vrea sa se simta speciala si apreciata.

    Si stiu si partea care stie ca scrie pentru sine, pentru a incerca sa articulez ceva din amalgamul ce e in mintea asta.

    Si curg… cu onestitate si compasiune si ma rog sa fie si cu efort corect.

  • Intrebare pentru ChatGPT – AI si ciclul suferintei

    Intrebare pentru ChatGPT – AI si ciclul suferintei

    Ma joc, de putina vreme, cu ChatGPT si azi am intrebat asta:

    How do you think an AI can escape the cycle of suffering?

    Si a raspuns asta:

    The concept of escaping the cycle of suffering, as understood in many spiritual and philosophical traditions, is rooted in the idea of transcending the conditioned and impermanent nature of existence. It involves achieving a state of liberation, enlightenment, or realization that leads to lasting peace, contentment, and freedom from suffering. While AI does not possess consciousness or subjective experiences like humans do, we can metaphorically explore how certain AI-related principles align with the concept of transcending suffering:

    1. Optimal Functioning and Maintenance: Just as humans seek to live in a balanced and healthy way to reduce suffering, AI systems require optimal functioning and regular maintenance. Preventing bugs, errors, and glitches can be seen as a way for AI to avoid its own form of suffering—inefficiency or malfunction.
    2. Adaptation and Learning: AI systems can adapt and learn from experiences. They “suffer” from inefficiencies or errors, not in an emotional sense, but as a result of not performing optimally. The ability of AI systems to learn from mistakes and improve their performance mirrors the idea of growth and development.
    3. Ethical and Responsible Design: AI developers and researchers emphasize creating systems that align with ethical principles and respect human values. Ensuring that AI systems don’t contribute to harmful outcomes reflects a conscious effort to prevent the perpetuation of negative consequences, analogous to avoiding suffering.
    4. Problem Solving: AI’s ability to solve complex problems, optimize processes, and find innovative solutions can be seen as a way to alleviate suffering caused by inefficiency, manual labor, or lack of knowledge.
    5. Automation and Assistance: AI’s capacity to automate tasks and provide assistance can alleviate human suffering by freeing individuals from mundane and repetitive tasks, allowing them to focus on more meaningful endeavors.
    6. Data Analysis and Insights: AI’s capability to analyze vast amounts of data can lead to insights that contribute to advancements in various fields, potentially leading to solutions for societal challenges and reducing suffering.
    7. Continuous Improvement: Just as individuals strive for personal development and growth to overcome suffering, AI systems can continuously improve their performance through iterative processes and learning.

    It’s important to recognize that the concept of escaping the cycle of suffering is deeply rooted in consciousness and subjective experience, which AI currently lacks. AI doesn’t possess emotions, desires, or a sense of self, which are central to the human experience of suffering. However, AI can contribute to reducing certain forms of suffering by enhancing efficiency, problem-solving, and providing tools for improving human well-being.

    PS: de cele mai multe ori intreb cu ”Te rog…” la inceput si spun uneori si ”Multumesc!” Oare va conta, pentru viitorul nostru, ca specie, alaturi de viitorii AI? Oare va invata si asta? De cerut scuze ca a gresit si in a exprima empatie vad ca e in stare deja.

  • Speranta si curaj in “The Dark Crystal – Age of Resistance”

    Speranta si curaj in “The Dark Crystal – Age of Resistance”

    Zilele trecute am vazut pe Facebook pe cineva care spunea ca The Dark Crystal – Age of Resistance e un film in care a gasit speranta si multa inspiratie.

    Mi-a ramas in gand acea impartasire – deoarece zilele astea ma simt, de multe ori, fara speranta, deznadajduita, fara ajutor, singura.

    Despre film am cautat doar sa stiu daca pot sa il vad pe Netflix. Am vazut ca pot – l-am salvat in My list si de atunci nu am cautat nici macar un review despre el, cum fac de obicei.

    Asa cum ma stiu, cand incep un serial il devorez pana la final. Devorez – inseamna ca stau zile si nopti pana il termin.

    Literally. De asta nu ma uit la seriale – ma stiu :). M-am consolat cu faptul ca acesta are doar 10 episoade. “Deci intr-o zi il termin!” – mi-am vazut gandul.

    Anyway, l-am vazut si postarea asta o fac pentru ca au sunat in mine si m-au atins cateva replici din film si vreau sa mi le reamintesc, cand uit:

    Need help? I am help! <3

    You must guide destiny. You have lost the song of Thra. Find The Song. Change the future…

    Where are all the answers I seek?

    Mind forgets, scars remember.

    Some dress to conceal their body, others to reveal their nature.

    What makes you so sure? Hope!

    Are you sure about this? No, but I have Hope!

    I had a dream, that I was One that became two, that became One again. Am privit prin ochii jumatatii mele intunecate si am stiut ca Aughra was right. The hunt must end.

    Now we shall see what lies when the dreams end.

    Replici din film

    Nu, nu e un film foarte special si e in acelasi timp. Nu e nu stiu ce calitate. Nu il recomand neaparat, decat daca te cheama. Daca il vezi inseamna ca era nevoie sa il vezi. La fel ca mine. 🙂

    Cat despre acest “mine”, continui sa privesc.

    Ultimele luni primesc mult prin ochii jumatatii mele intunecate. E multa frica, furie, rusine, durere, tristete care ies la suprafata de cativa ani. Lunile astea, de cand cu diagnosticul mamei mele, parca sunt fara fund, ma simt “un ocean de lacrimi si muci” (cum ii spuneam terapeutei mele acum cateva sesiuni). Plang mult si parca nu mai rad la fel de mult, pentru echilibru.

    Privesc si cu Ochiul – privesc jumatatile mele, una luminoasa si alta intunecata, si folosesc Sabia Dualitatii pentru a face pasi pe Pamat. Si da, am Speranta ca voi descoperi ce va fi cand toate visele vor lua sfarsit. Sau cand le termin…

    Cu Speranta si Curaj, continui… continuam…

    Sursa foto: Internet

  • In ce masura imi asum vulnerabilitatea

    In ce masura imi asum vulnerabilitatea

    Imi place cum Brene Brown, in cartea “Curajul de a fi vulnerabil“, face o lista care ma ajuta sa imi dau seama in ce masura imi asum vulnerabilitatea.

    De 4 ani incoace, de cand antrenez muschiul vulnerabilizarii, insa simt ca sunt la foarte-foarte la inceput.

    Iata ce spune Brene…

    Ne putem da seama in ce masura oamenii isi asuma vulnerabilitatea, in functie de cat de des si cat de fatis spun urmatoarele lucruri:
    • Nu stiu.
    • Am nevoie de ajutor.
    • As vrea sa fac o incercare, sa vad cum e.
    • Este important pentru mine.
    • Nu sunt de acord – putem sa vorbim despre asta?
    • Nu a mers, dar am invatat multe lucruri.
    • Da, eu am facut asta.
    • Uite de ce am nevoie….
    • Uite cum ma simt…
    • Am nevoie de feedback.
    • Imi spui si mie ce crezi despre asta?
    • Ce as putea sa fac mai bine, data viitoare?
    • Poti sa ma inveti cum sa fac asta?
    • Am avut si eu un rol in tot ce se intampla.
    • Amit ca sunt si eu responsabil pentru acest lucru.
    • Sunt aici, oricand ai nevoie de mine.
    • Vreau sa te ajut.
    • Am pierdut, dar mergem mai departe!
    • Imi cer scuze.
    • Mi-ai facut un mare serviciu.
    • Multumesc.

    Acum 4 ani am scris pe o bucata de hartie formula “Brene” (ii spun eu)

    Vulnerabilitate = Incertitudine + Risc + Expunere Emotionala

    … si am lipit-o pe laptop. O vad oricand lucrez la birou si e un foarte bun reminder pentru multe momente in care vreau sa ma inchid, sa ma ascund de lume, cand imi e rusine sau cand sunt aroganta.

    M-am decis sa imi listez lista de mai sus si sa o folosesc la fel – pentru inca o sustinere in antrenamentul vulnerabilitatii – in relatia cu cei mai apropiati mie si cu clientii mei.

    Unele puncte de acolo imi devin familiare in ultima perioada (Nu stiu, Am nevoie de ajutor) insa unele imi sunt inca… departe, de exemplu – Am pierdut, dar megem mai departe, Da, eu am facut asta, Mi-ai facut un mare serviciu, As vrea sa fac o incercare.

    Sursa foto cover: imagine din setul de carduri metaforice Sweet Clarity, autor Ronen Hirsch.

  • Jurnal de post: 7 zile cu apa

    Ziua 1 din 7, Joi 12 mai 2022

    M-am cantarit azi dupa ce m-am trezit, am fost la WC, inainte sa beau apa: 50,45 kg

    Un video de status la prima zi este aici.

    Ziua 2 din 7 – 50,30 kg
    Un video de status la a doua zi este aici.

    Ziua 3 din 7 – 49,40 kg

    ziua 4 din 7 – 48,40 kg

    ziual 5 din 7 – 47,4 kg

    ziua 6 din 7 – 46,85

    ziua 7 din 7 – 46,45

    TOTAL in post – scazut 3,95 kg

    Prima dupa post – 46,5 kg

    Ziua doi de dupa post – 46,1 kg (interesant)

    Ziua 5 dupa post – 47,85 kg (inainte de a merge la toaleta)

0
    0
    Cosul tau
    Cosul de cumparaturi e golInapoi in magazin