Blog

Nu vreau sa las sa treaca aceasta zi istorica fara sa o marchez.

Azi, 12 aprilie 2025 AD m am cacat pentru prima data in vas de toaleta (WC), IN propria mea casa de pe propriul meu ogor.

Am mai avut WC…

Am mai avut proria locuinta (casa nu)…

M am mai cacat si prin alte casi, pe alte ogoare…

A fost nevoie sa trec prin multe sa ajung aici si mai ales sa postez despre asta.

S a consemnat in analele Facebookului si ale Universului astuia.

Amin.

PS daca puneam poza cu fapta era cred, mult prea mult, asa ca pun una cu Leeloo la ceas de seara.

E si asa, destul.

Ce este…?

Discernamantul este acea capacitate interioara de a vedea clar, de a alege cu intelepciune si de a actiona intr-un mod echilibrat. Nu este doar o abilitate rationala, ci o combinatie intre claritate mintala, intuitie si intelegere profunda si se dezvolta in timp, prin observatie constanta si antrenament interior.
Ma uit la ultimii ani de cand practic meditatia si imi dau seama ca antrenez discernamantul in procesul asta.

Constient incepand cu 21 august 2007 :).

Cum?…

1. Calmand mintea

Discernamantul nu apare in graba sau in reactie automata. El apare cand am spatiu si calm interior.
Creez momente zilnice de liniste, diminerile si serile cand meditez, in timpul zilei cand iau masa in gradina, cand stau in hamac, cand pictez sau chiar si pentru cateva minute sau secunde cand “las soarele sa ma impresoare”.

Practica simpla si in acelasi timp grea este observarea respiratiei – modalitatea si antrenamentul prin care aduc mintea inapoi in prezent.

Organizez chiar si un curs pentru asta – il aduc pe “profesorul meu” de meditatie in Romania (pentru a doua oara) – Roger Birschoff. Tehnica de calmare a mintii si observare a respiratiei este numita in limba pali anapana sati si practic este baza pentru practica de meditatie budista vipassana.

2. Antrenand constienta, nu doar ratiunea / intelectul

Discernamantul nu vine doar din judecata, gandire critica sau gandire logica ci include si capacitatea de a fi atenta la nuante, la detalii, la fineturi – atat in interior, cat si in exterior.
Invat sa observ raspunsurile corpului meu – tensiuni, relaxare, senzatii placute, neplacute sau neutre. Cu cat puterea mea de observatie creste cu atat inteleg mai multe din cum functioneaza mintea si corpul, lumea, relatiile, legea naturii.

3. Cultivand cele patru calitati superioare

Discernamantul are radacini in patru stari mintale superioare (in limba Pali brahmavihārā) sau atitudini superioare care sustin claritatea si echilibrul mintii:
– bunavointa fata de sine si ceilalti (oh, de cativa ani am inceput sa stiu ce inseama si fata de mine!)
– compasiune fata de suferinta (cel mai bun auto-medicament pentru mine, in ultimii 6 ani),
– bucurie fata de binele celorlalti (asta e un continuu antrenament pentru mine, sunt inca suprinsa de cat de multa invidie si gelozie sunt inca in mintea asta),
– echilibru interior.

Aceste calitati imi reduc reactivitatea emotionala si creeaza spatiul necesar pentru a gestiona situatiile cu mai multa asezare si intelepciune, cu mai putin consum psihic si mai multa asezare.

4. Invatand din experienta (fara auto-critica)

Discernamantul se formeaza desigur si prin experienta directa – inclusiv prin experenta a ceea ce numesc alegeri gresite.
Ma ajuta sa reflecteaza sincer: ce m-a ajutat sa vad mai clar? Ce mi-a tulburat perceptia?
Observ acele decizii care au fost corecte nu doar prin rezultat, ci si prin felul in care le-am simtit: o stare de liniste, coerenta, integritate, calm interior, ecuanimitate.

5. Ascultand linistea

De multe ori pentru mine raspunsul clar nu vine imediat. Vine cand nu mai fortez cautarea si cand ma relazez, cand ma odihnesc, cand sunt in liniste.
Plimbarile in natura, deconectarea de la zgomotul digital, sau simpla asezare cu o intrebare fara sa caut raspuns pe loc – toate pot deschide spatiul pentru o cunoastere mai profunda.
Discernamantul rareori tipa. De obicei, el sopteste, sau chiar tace si doar este | apare, insa e foarte clar.

Imi aduc aminte atat de clar unele momente in care am depus “armele” incrancenarii si cautarilor si mi-am zis “ok, hai ca nu are rost sa ma stresez, ca oricum nu rezolv nimic…” si in acel moment (mi-am dat seama retroactiv) ca mintea mea s-a relaxat in asa masura incat am reusit sa am cea mai buna concentrare a mintii din acea perioada de antrenament si inca o nuanta de intelegere a acestui dublu cauza-efect.

Totusi, mai am mult inca, dat fiind ca au fost momente in care am fost 110% sigura ca voi vota cu CG :).

Keepin’ on! 😀

Il ascult de peste 5 ani pe Thanissaro Bhikkhu si asta e una din resursele care ma pastreaza pe Cale si care ma ajuta, de multe ori, sa nu sucomb.

El vorbeste despre cum sa investighez atractia, dezavantajele si iesirea din obiceiuri care nu imi servesc sau atasamentele / adictiile, in spiritul invataturilor lui Buddha, despre cum sa inteleg si sa renunt la dorinta. Metoda asta e una practica, care ma ajuta sa vad de ce mintea mea se agata de anumite activitati – cum ar fi mancatul compulsiv, cumparaturile sau uitatul la filme – si cum pot iesi din ciclul asta.

De mai aproape…

E important sa inteleg ciclul dorintei

Observ ca obiceiurile exista pentru ca:

• Exista o atractie – ceva placut sau atragator in obiceiul respectiv (o senzatie placuta, o distragere sau un confort emotional imediat).
• si sunt si dezavantaje – suferinta sau problemele cauzate de acest obicei (vina, rusine, probleme de sanatate sau stresul financiar).
• Ca sa ies din acest ciclu, e nevoi sa vad clar atat atractia cat si dezavantajele, si apoi sa descopar o iesire – o alternativa care sa imi ofere ceea ce caut intr-un mod mai sanatos.

Si nu e vorba aici despre a ma forta sa imi suprim dorinta, ci sa inteleg ce sta in spatele ei. Sa ajung la radacina.

Cum investighez atractia: De ce ma atrage obiceiul asta?

• Incerc sa stau calma si sa reflectez asupra obiceiului meu specific (cum ar fi mancatul, cumparaturile etc.).
• Cand dorinta apare imi iau cateva momente sa observ:
  • Care e promisiunea? Ce cred ca imi ofera acest obicei?
  • Ce simt in corp? Observ senzatiile fizice si mintale care apar cand ma gandesc sa cedez dorintei.
  • Ce poveste imi spun? Ce naratiuni folosesc ca sa justific obiceiul? („Am nevoie de asta sa ma simt bine”, „Merit asta dupa o zi grea”, “Ma simt singura si e ok sa trec prin asta acum, asa.”).

Exemplu cu mancatul:

• Atractia: Mancarea ma face sa ma simt confortabil, sa simt placere (pe papilele gustative). Este un mod rapid de a scapa de stres si a nu simti emotiile “alea” (de cele mai multe ori) sau plictiseala (foarte rar).
• Ma intreb: Ce caut, de fapt? Caut confort, energie, companie sau incerc sa evit emotiile de tristete, singuratate, inferioritate, neputinta, izolare, dezamagire, etc.

Cum vad dezavantajele: Care e costul acestui obicei?

Thanissaro Bhikkhu insista pe ideea ca trebuie sa reflectez asupra stresului si daunelor provocate de un obicei nesanatos. Cu cat vad mai clar costurile, cu atat se slabeste atasamentul fata de acel obicei. Imi pun urmatoarele intrebari:

• Cum ma simt dupa ce cedez acestui obicei?
• Simt vinovatie? Regret? Frustrare?
• Care sunt consecintele pe termen lung ale acestui obicei?
• Afecteaza sanatatea mea (mancatul excesiv), finantele mele (cumparaturile), timpul meu (filmele)?
• Ce ma impiedica acest obicei sa fac?
• Neglijam lucruri importante din viata mea? Pierd ocazii de a ma bucura de liniste sau de relatiile cu ceilalti?

Exemplul cu cumparaturile:

• Dezavantajul: Imi da o satisfactie temporara, dar dupa aceea regret banii cheltuiti pe lucruri de care nu am nevoie. Adun o gramada de chestii prin spatiu, de care ma bat si asta ma frustreaza. Acumularea asta imi sta pe creier si pe umeri, practic ma incarc cu greutati psihice, mai mult chiar decat cu cele fizice.
• Reflectez: Merita satisfactia de moment toate aceste efecte negative?

Cum gasesc iesirea: Cum altfel imi pot satisface nevoia reala?

Cand vad clar limitarile unui obicei, pot cauta modalitati mai sanatoase de a-mi satisface nevoia care ma atrage spre el. Practic, trebuie sa gasesc alternative care imi aduc liniste si fericire (adevarata) pe termen lung:T

• Pentru mancat: In loc sa mananc emotional, as putea sa ma plimb, sa meditez sau sa vorbesc cu cineva (sora mea, alt prieten, terapeutul meu etc.).
• Pentru cumparaturi: Practic recunostinta pentru ce am deja sau gasesc hobby-uri creative care imi aduc acea „sclipire” fara sa cheltuiesc bani.
• Pentru filme sau distractii: Reflectez la cat timp pierd consumand pasiv si incerc sa il folosesc pentru a crea sau a construi ceva semnificativ.

Pasi pe care ii aplic

1. Atentia la momentul prezent:
   Dezvolt atentia constienta ca sa pot observa dorinta in momentul in care apare. Imi folosesc respiratia ca ancora pentru a ramane centrata in corp (continui sa ma dezvolt in anapanasati).
2. Imi urmaresc obiceiul:
   Thanissaro Bhikkhu recomanda sa urmaresc lantul cauzal al obiceiului:
   • Ce a declansat dorinta? (Stres? Plictiseala?)
   • Cum ma simt inainte de a ceda dorintei? (Tensiune? Neliniste?)
   • Cum ma simt in timp ce cedez? Este chiar atat de satisfacator pe cat cred?
3. Reformulez atractia:
   Cand dorinta devine puternica, imi amintesc:
   • „Promisiunea asta de fericire este reala sau doar o iluzie?”
   • „Chiar imi aduce fericire sau doar ma tine prins in cercul asta?”
4. Cultiv alte placeri care sa ma sustina pe Cale:
   Ma antrenez in continuare sa gasesc bucurie in lucruri precum meditatia, generozitatea sau invatarea. Ele ofera satisfactii mai adanci si mai durabile.

Reflectez cu compasiune

Apoi, imi amintesc sa ma tratez cu blandete iubitoare. Dorinta este parte din natura umana, asadar si din natura mea.

• Cand mai „alunec”, incerc sa nu ma pedepsesc. Folosesc asta ca o oportunitate sa observ mai atent obiceiul.
• Imi apreciez progresul, chiar si cand reusesc doar sa observ dorinta fara sa actionez imediat. De obicei sta imi iese in mare procent (> 90% – insa mintea mea imi cere sa ies “imi repede – A trecut prea mult timp de cand tot observi!” 🙂

De ce functioneaza?

Aceasta metoda ma ajuta sa vad prin iluziile care imi mentin obiceiurile. Prin reflectare constienta:

• Atractia nu mai pare atat de puternica cand vad cat e de fara de substanta.
• Dezavantajele devin evidente, slabind puterea obiceiului.
• Iesirea incepe sa para mai atragatoare, oferind pace si libertate reala.

E nevoie sa continui. Mi-e clar ca mintea (asta, cel putin, in aceasta existenta) se schimba, in profunzime, foarte incet. Dar se schimba. Chiar daca o parte a mintii mele spune “Hai, mai repede, ca murim imediat!”, cand ma uit la acesti aproape 17 ani de cand am pasit prima data pe Calea Nobila si imi fac reality-check-ul, e spre bine. Spre mult mai bine. Si sunt unele deprinderi sanatoase si abilitati care chiar s-au consolidat (fara sa intentionez, doar ca si consecinta a practicii) iar acum sunt “default”.

Despre astea, altadata. 🙂

Continuing to be kind to myself…