Discernamantul: o abilitate pe care o antrenez

Ce este…?

Discernamantul este acea capacitate interioara de a vedea clar, de a alege cu intelepciune si de a actiona intr-un mod echilibrat. Nu este doar o abilitate rationala, ci o combinatie intre claritate mintala, intuitie si intelegere profunda si se dezvolta in timp, prin observatie constanta si antrenament interior.
Ma uit la ultimii ani de cand practic meditatia si imi dau seama ca antrenez discernamantul in procesul asta.

Constient incepand cu 21 august 2007 :).

Cum?…

1. Calmand mintea

Discernamantul nu apare in graba sau in reactie automata. El apare cand am spatiu si calm interior.
Creez momente zilnice de liniste, diminerile si serile cand meditez, in timpul zilei cand iau masa in gradina, cand stau in hamac, cand pictez sau chiar si pentru cateva minute sau secunde cand “las soarele sa ma impresoare”.

Practica simpla si in acelasi timp grea este observarea respiratiei – modalitatea si antrenamentul prin care aduc mintea inapoi in prezent.

Organizez chiar si un curs pentru asta – il aduc pe “profesorul meu” de meditatie in Romania (pentru a doua oara) – Roger Birschoff. Tehnica de calmare a mintii si observare a respiratiei este numita in limba pali anapana sati si practic este baza pentru practica de meditatie budista vipassana.

2. Antrenand constienta, nu doar ratiunea / intelectul

Discernamantul nu vine doar din judecata, gandire critica sau gandire logica ci include si capacitatea de a fi atenta la nuante, la detalii, la fineturi – atat in interior, cat si in exterior.
Invat sa observ raspunsurile corpului meu – tensiuni, relaxare, senzatii placute, neplacute sau neutre. Cu cat puterea mea de observatie creste cu atat inteleg mai multe din cum functioneaza mintea si corpul, lumea, relatiile, legea naturii.

3. Cultivand cele patru calitati superioare

Discernamantul are radacini in patru stari mintale superioare (in limba Pali brahmavihārā) sau atitudini superioare care sustin claritatea si echilibrul mintii:
– bunavointa fata de sine si ceilalti (oh, de cativa ani am inceput sa stiu ce inseama si fata de mine!)
– compasiune fata de suferinta (cel mai bun auto-medicament pentru mine, in ultimii 6 ani),
– bucurie fata de binele celorlalti (asta e un continuu antrenament pentru mine, sunt inca suprinsa de cat de multa invidie si gelozie sunt inca in mintea asta),
– echilibru interior.

Aceste calitati imi reduc reactivitatea emotionala si creeaza spatiul necesar pentru a gestiona situatiile cu mai multa asezare si intelepciune, cu mai putin consum psihic si mai multa asezare.

4. Invatand din experienta (fara auto-critica)

Discernamantul se formeaza desigur si prin experienta directa – inclusiv prin experenta a ceea ce numesc alegeri gresite.
Ma ajuta sa reflecteaza sincer: ce m-a ajutat sa vad mai clar? Ce mi-a tulburat perceptia?
Observ acele decizii care au fost corecte nu doar prin rezultat, ci si prin felul in care le-am simtit: o stare de liniste, coerenta, integritate, calm interior, ecuanimitate.

5. Ascultand linistea

De multe ori pentru mine raspunsul clar nu vine imediat. Vine cand nu mai fortez cautarea si cand ma relazez, cand ma odihnesc, cand sunt in liniste.
Plimbarile in natura, deconectarea de la zgomotul digital, sau simpla asezare cu o intrebare fara sa caut raspuns pe loc – toate pot deschide spatiul pentru o cunoastere mai profunda.
Discernamantul rareori tipa. De obicei, el sopteste, sau chiar tace si doar este | apare, insa e foarte clar.

Imi aduc aminte atat de clar unele momente in care am depus “armele” incrancenarii si cautarilor si mi-am zis “ok, hai ca nu are rost sa ma stresez, ca oricum nu rezolv nimic…” si in acel moment (mi-am dat seama retroactiv) ca mintea mea s-a relaxat in asa masura incat am reusit sa am cea mai buna concentrare a mintii din acea perioada de antrenament si inca o nuanta de intelegere a acestui dublu cauza-efect.

Totusi, mai am mult inca, dat fiind ca au fost momente in care am fost 110% sigura ca voi vota cu CG :).

Keepin’ on! 😀