Spatiu cu Sens

Category: when I forget

  • Momente: curg cu onestitate si compasiune

    Momente: curg cu onestitate si compasiune

    Sunt momente, precum cel de acum, cand ma simt pierduta…

    E atat de mult in interior, vad multe parti ale mele. Si lacrimile curg. Curg… si tot ce pot sa fac e sa beau un ceai, sa ii simt caldura pe buze, limba, faringe, esofag… Si sa ies afara sa imi las pielea fetei si palmelor mangaiate de razele soarelui.

    Soare… Lumina.. vreau si ma rog pentru si inspre Lumina.

    Si curg…

    Ma simt blocata si tot ce pot sa fac e sa fiu prezenta la amalgamul de ganduri si emotii, predominand tristetea in aceste momente.

    Vad harababura din camera mea, din casa asta, din afara casei in care traiesc. Sentimentul de neadecvare care ma umple. Simt multa neputinta. Mediul meu exterior este o expresie atat de fidela a mediului meu interior.

    Lacrimile calde imi mangaie fata si o parte din mine stie ca e bine asa cum este. Nu e nevoie sa justific daca e bine sau rau si ca am incredere sa pasesc, sa continui calatoria asta, sa fiu prezenta la ce este asa cum este.

    Si curg… ce pot si stiu sa fac din ce in ce mai… mult… (era sa zic iar “bine”) e sa fiu cu blandete si auto-compasiune la tot ce este in mintea mea si inafara ei.

    Stiu acum ca asta poate sa ma vindece iluziile din mintea mea. Mai stiu insa ca mintea plina de blandete este doar o parte a monedei.

    Am fortat lucrurile multa vreme in viata asta si cred in echilibru. Echlibru inseamna blandete si fermitate. Mi-e usor sa fortez, face parte din “normalul” meu, din bagajul pe care l-am construit in mintea mea. Ma antrenez sa fiu blanda in ultimii ani si caut sa gasesc acea parte a opusului blandetii, care sa fie ferma insa nu fortata. Fortarea o stiu. Stiu cum se simte in viata mea. Blandetea o invat.

    Ma rog continuu sa am rabdare sa ajung sa inteleg si blandetea ferma, echilibrata, sau fermitatea blanda.

    Poate ca e asta, sa pun compasiune cand ma simt neadecvata. Continui sa explorez, experimentez.

    Rabdarea e iarasi doar o parte a balantei. Perseverenta o vad pe talerul celalalt al rabdarii. Si aici ma antrenez sa gasesc echilibru. Simt ca mai am atat de mult pana sa invat perseverenta.

    Sa gasesc blandetea cu fermitate si rabdarea cu perseverenta. Invat perseverenta. Am blocat atat de multe ganduri si am depus astfel o cariera de piatra in vezica biliara.

    Si curg…

    Vreau sa scriu despre toate astea si atat de incalcit totul in mintea mea. Iar partea asta inca cu voce tare imi spune ca tot ce am scris aici e absolut incoerent. E ok, lasam sa fie incoerent, insa vreau sa simt cum se simte sa fie incoerent si sa scriu si aici. Am scris cateva jurnale…

    Vreau sa ma las sa incercare de a pune gandurile astea inafara mea, in scris, sa vedem ce se poate naste din asta. Si sa le las vazute si de altii. Da, e inca rusine in mintea mea, legata de neadecvare, de faptul ca nu sunt in stare, ca nu scriu bine etc.

    O parte a mintii mele continua sa spuna ca o fac doar pentru aprecierea ta, a celui care citeste aici. Da, cu onestitate, e nevoie sa recunosc ca este o parte in mine care inca vrea asta. Onestitatea e critica pentru mine acum. M-am mintit atat de mult pe mine si pe altii, pentru ca mi-a fost frica de nedecvare, de respingere, de a fi judecata, ne neiubire. Mi-e greu uneori sa fiu onesta. Mi-e greu sa recunosc uneori ca nu pot, ca sunt blocata, ca simt neputinta. Ma antrenez sa recunosc unicitatea mea si totodata faptul ca sunt o fiinta umana ordinara, ca toti ceilalti, mai ales cand o partea a mintii mele vrea sa se simta speciala si apreciata.

    Si stiu si partea care stie ca scrie pentru sine, pentru a incerca sa articulez ceva din amalgamul ce e in mintea asta.

    Si curg… cu onestitate si compasiune si ma rog sa fie si cu efort corect.

  • Speranta si curaj in “The Dark Crystal – Age of Resistance”

    Speranta si curaj in “The Dark Crystal – Age of Resistance”

    Zilele trecute am vazut pe Facebook pe cineva care spunea ca The Dark Crystal – Age of Resistance e un film in care a gasit speranta si multa inspiratie.

    Mi-a ramas in gand acea impartasire – deoarece zilele astea ma simt, de multe ori, fara speranta, deznadajduita, fara ajutor, singura.

    Despre film am cautat doar sa stiu daca pot sa il vad pe Netflix. Am vazut ca pot – l-am salvat in My list si de atunci nu am cautat nici macar un review despre el, cum fac de obicei.

    Asa cum ma stiu, cand incep un serial il devorez pana la final. Devorez – inseamna ca stau zile si nopti pana il termin.

    Literally. De asta nu ma uit la seriale – ma stiu :). M-am consolat cu faptul ca acesta are doar 10 episoade. “Deci intr-o zi il termin!” – mi-am vazut gandul.

    Anyway, l-am vazut si postarea asta o fac pentru ca au sunat in mine si m-au atins cateva replici din film si vreau sa mi le reamintesc, cand uit:

    Need help? I am help! <3

    You must guide destiny. You have lost the song of Thra. Find The Song. Change the future…

    Where are all the answers I seek?

    Mind forgets, scars remember.

    Some dress to conceal their body, others to reveal their nature.

    What makes you so sure? Hope!

    Are you sure about this? No, but I have Hope!

    I had a dream, that I was One that became two, that became One again. Am privit prin ochii jumatatii mele intunecate si am stiut ca Aughra was right. The hunt must end.

    Now we shall see what lies when the dreams end.

    Replici din film

    Nu, nu e un film foarte special si e in acelasi timp. Nu e nu stiu ce calitate. Nu il recomand neaparat, decat daca te cheama. Daca il vezi inseamna ca era nevoie sa il vezi. La fel ca mine. 🙂

    Cat despre acest “mine”, continui sa privesc.

    Ultimele luni primesc mult prin ochii jumatatii mele intunecate. E multa frica, furie, rusine, durere, tristete care ies la suprafata de cativa ani. Lunile astea, de cand cu diagnosticul mamei mele, parca sunt fara fund, ma simt “un ocean de lacrimi si muci” (cum ii spuneam terapeutei mele acum cateva sesiuni). Plang mult si parca nu mai rad la fel de mult, pentru echilibru.

    Privesc si cu Ochiul – privesc jumatatile mele, una luminoasa si alta intunecata, si folosesc Sabia Dualitatii pentru a face pasi pe Pamat. Si da, am Speranta ca voi descoperi ce va fi cand toate visele vor lua sfarsit. Sau cand le termin…

    Cu Speranta si Curaj, continui… continuam…

    Sursa foto: Internet

  • In ce masura imi asum vulnerabilitatea

    In ce masura imi asum vulnerabilitatea

    Imi place cum Brene Brown, in cartea “Curajul de a fi vulnerabil“, face o lista care ma ajuta sa imi dau seama in ce masura imi asum vulnerabilitatea.

    De 4 ani incoace, de cand antrenez muschiul vulnerabilizarii, insa simt ca sunt la foarte-foarte la inceput.

    Iata ce spune Brene…

    Ne putem da seama in ce masura oamenii isi asuma vulnerabilitatea, in functie de cat de des si cat de fatis spun urmatoarele lucruri:
    • Nu stiu.
    • Am nevoie de ajutor.
    • As vrea sa fac o incercare, sa vad cum e.
    • Este important pentru mine.
    • Nu sunt de acord – putem sa vorbim despre asta?
    • Nu a mers, dar am invatat multe lucruri.
    • Da, eu am facut asta.
    • Uite de ce am nevoie….
    • Uite cum ma simt…
    • Am nevoie de feedback.
    • Imi spui si mie ce crezi despre asta?
    • Ce as putea sa fac mai bine, data viitoare?
    • Poti sa ma inveti cum sa fac asta?
    • Am avut si eu un rol in tot ce se intampla.
    • Amit ca sunt si eu responsabil pentru acest lucru.
    • Sunt aici, oricand ai nevoie de mine.
    • Vreau sa te ajut.
    • Am pierdut, dar mergem mai departe!
    • Imi cer scuze.
    • Mi-ai facut un mare serviciu.
    • Multumesc.

    Acum 4 ani am scris pe o bucata de hartie formula “Brene” (ii spun eu)

    Vulnerabilitate = Incertitudine + Risc + Expunere Emotionala

    … si am lipit-o pe laptop. O vad oricand lucrez la birou si e un foarte bun reminder pentru multe momente in care vreau sa ma inchid, sa ma ascund de lume, cand imi e rusine sau cand sunt aroganta.

    M-am decis sa imi listez lista de mai sus si sa o folosesc la fel – pentru inca o sustinere in antrenamentul vulnerabilitatii – in relatia cu cei mai apropiati mie si cu clientii mei.

    Unele puncte de acolo imi devin familiare in ultima perioada (Nu stiu, Am nevoie de ajutor) insa unele imi sunt inca… departe, de exemplu – Am pierdut, dar megem mai departe, Da, eu am facut asta, Mi-ai facut un mare serviciu, As vrea sa fac o incercare.

    Sursa foto cover: imagine din setul de carduri metaforice Sweet Clarity, autor Ronen Hirsch.

  • Sthira sukham – feminin si masculin

    Sthira sukham – feminin si masculin

    Feminin si masculin,

    minte si materie,

    parti din Una-Intreaga…

    Fie ca this-little-I sa isi faca partea

    din pespectiva Intregului Etern,

    in fiecare clipa…

    In incredere cu iubire de sine,

    in intelegere si putere interioara,

    hranind cu responsabilitate,

    permitand sustinerea si stabilitatea.

    Cu usurinta sa am certitutine,

    cu claritate sa radiez,

    sa pun limite simtind grija,

    sa fiu concetrata in neclintire,

    si stabila in curgere,

    directia sa imi fie creativa,

    intuitia plina de curaj.

    Sa protejez bunatatea din mine,

    sensibilitatea mea sa fie sustinuta din interior.

    Sa ma predau hotarata,

    fiind disciplinata in capabilitatile mele emotionale.

    Sa las in urma victima si opresorul,

    Neputinta si abuzul de putere,

    Slabiciunea si dominarea,

    Manipularea si agresivitatea,

    Retinerea, controlul si competitivitatea,

    Slugarnicia si confruntarea,

    Co-dependenta si criticismul,

    Abuzul, evitarea si instabilitatea.

    Cu blandete si fermitate,

    cu pasivitate si pro-activitate,

    intuitiva si in expansiune,

    sa inteleg ca munca interioara

    nu poate fi cu adevarat interioara

    decat daca este si exterioara.

    Asa sa fie si asa este!

    Iulia

    Extras din cartea “Doamne!” – Rugaciunile unei necredincioase si 5 poeme de iubire (disponibila curand aici pe site)

  • Nu stiu marketing… si dansand cu Isus

    Nu stiu marketing… si dansand cu Isus

    – Nu ma pricep la marketing!

    – Tot mai crezi ca e nevoie de marketing pentru a face Iubirea vizibila?!… e alegerea ta ce crezi.

    – Dar uite: toti fac chestii pe Facebook, Instagram, TikTok, YouTube, Google etc.! Innebunesc daca ma gandesc la toate si la cata energie ar fi nevoie ca sa fiu peste tot cu viziune, strategie, plan de marketing, comunicare, actiuni etc.! Nu pot sa fiu nici macar pe una cu astea!

    – Nu ai renuntat inca la aroganta – crezi in continuare ca Dumenzeu-Creatoarea are nevoie de toate astea pentru ca tu sa fii fericita si plina de Viata, asa cum e normal sa te simti ca Parte a Sa.

    – Nu stiu ce sa mai cred, iarasi… Se bat chestii cap in cap in mintea mea. E multa indoiala, chiar daca nu mai e asa multa confuzie si raboi in mintiuca asta mica si separata. Blandetea ma ajuta sa nu disper si sa vrea sa dispar subit de pe suprafata pamantul, cum o faceam pana nu demult.

    – Uiti sa ma intrebi, continui sa uiti… pana nu mai uiti.

    – Da, uit si sunt aici sa imi aduc aminte. Vreau sa imi amintesc! Vreau sa ajung la Gandurile Tale, cele pe care Creatorul le-a pus in mine atunci cand m-a creat! Vrea sa imi amintesc pe de-a-ntregul ca nu eu m-am creat!

    – Sunt aici, continua sa ma intrebi, sa ma chemi.

    – Vreau sa imi amintesc sa iti cer si sa iti permit sa ma indrumi, sa preiei Tu conducerea mintii mele, sa imi imprumuti Cuvintele Tale, sa imi spui in orice moment ce sa scriu, cum sa scriu, unde sa scriu, pentru cine si cand sa postez.

    – Sunt aici. Continui sa iti amintesc ca nu ai acum sa fii singura decat daca alegi sa te crezi astfel, caz in care o sa continui sa fiu aici, pentru restul timpului si in Eternitate. Si stiu si Mailchimp 🙂 cu toate ca nici de ala nu ai nevoie… sau mai bine zis, si acela e inca un intstrument caruia ii dai insemnatatea pe care el o are pentru tine. Poti alege altfel.

    Continui sa iti amintesc ca Bucuria ta interioara creaza evenimentele si ca Pacea ta aduce si duce la toate intalnirile sfinte de care ai nevoie pentru a-ti aminti, alaturi de ceilalti, Totul.

    – Incep din nou sa ma pierd in detalii, sa cred ca am nevoie de echipa, de consultanti, de experti, sa externalizez ce nu stiu pentru a ajunge la “avatarul meu de client”.

    – Atata timp cat pe fratii tai ii vezi asa, ca “avatari de client”, normal ca e o consecinta naturala sa privesti totul mecanistic: strategii, planuri, actiuni.

    E ok… pana nu te mai pierzi in asta. Stii ca poti alege altfel, in fiecare clipa. Si ca Aceasta clipa este singurul timp care exista.

    – Imi e mintea pe 10 carari, iarasi. Imi vine sa fug si de dialogul asta. Sa “fac” altceva, ca si cum asta nu ar fi relevat, important.

    – E ok sa renunti pe moment. Eu tot aici Sunt. Nu ai cum sa renunti insa la ceea ce Esti si tu, care este acelasi lucru cu ce Sunt Eu – Adevar si Nesfarsit Etern, singura diferenta fiind ca Eu nu sunt nimic altceva iar tu esti, ai ales sa fii Iubire devenita vizibila in dualitate.

    – Ma termini uneori cu Iubirea… mai ales cand nu o simt.

    – Eu raman aici pana cand te ragandesti si iti aduci aminte si tu. E ok sa si renunti sa iti aduci aminte. Tot aici voi Fi.

    – Ohh, crezi ca pot uita de mine de tot?! Ignorance is bliss, am auzit… dar nu mai e optiune pentru mine, in viata asta cel putin.

    – Sunt aici…

    – Continui sa fug, ma invart in cercul mintii mici, ma lamentez, aleg rusinea si mandria ca sa ma ascund si apo ii invidiez pe cei care “fac” marketing sau pur si simplu se lasa sa fie vazuti sincer si autentic, ca in cele din urma sa ii urasc si sa fiu si mai aroganta crezand ca sunt cu muuult mai buna decat ei, facand insa nimic sa confirm sau sa infirm asta. Mi-e frica inca sa accept ca sunt din toate astea si ca e uman sa fiu asa. Noroc cu blandetea…. ca ma imbratisez cand vad cercurile astea nesfarsite.

    Slava Cerului (adica mintii mele celei mai inalte) ca mi l-ai trimis si pe Dacian! In toata evitarea asta am nevoie sa imi repeti a 528759287398273049 oara acelasi lucru, in alte forme si cuvinte pamantesti, pana nu mai e cale sa ma indoiesc.

    Slava Cerului ca m-ai intalnit si cu Adi, care, uite, o sa citeasca aceste randuri colegilor de calatorie de aici… abia astept feedback-ul lui si al lor. Sper sa il primesc, legat de CE (concret) si CUM pot imbunatati… cuvintele pamantesti.

    – Bine, cat si cand vrei tu sa iti amintesti, Sunt aici :).

    – Dar oare mai am timp…?!

    – Iti amintesc ca nu exista decat Aceasta clipa si ca ea dureaza pana cand o schimbi pe Eternitate.

    – Bun, tot nu stiu ce sa fac cu “marketingul”! Grrrrrrr! :)))

    – Bun si asa… hai sa dansam si sa cantam pe Fia – Sheeding Skins. 🙂 Stii deja ca imi place Bucuria vietii manifestata si aici pe Pamant, in acest fel.

    [dansam, cantam impreuna; cand si cu Voce pamanteana, incep sa curg lacrimi calde de iubire si compasiune, ma las tinuta in brate, cant… cand tare, ca un strigat la Cer… cand incet, ca o blandete pentru mintea mica si confuza]

    – OH, Tu prieten drag si iubitor! Ce noroc sa te am aproape! [cu lacrimile curgand siroaie]

    Vreau sa ma las sa bocesc pana toate lacrimile ce mi-ai mai raman sunt doar de recunostinta.

    Vreau sa pasesc alaturi de Tine si de ceilalti prieteni de calatorie si sa inteleg ca ei imi sunt frati si surori, vreau sa ii cunosc si reCunosc astfel, sa inteleg ca ma reCunosc, astfel, pe mine insumi.

    Vreau sa ma las sa fiu Bucuria si Viata manifestata in forma asta numita “Iulia” si stiu ca nu sunt aici doar pentru mine.

    – Asa sa fie si asa Este, Mult-Iubita Mea sora. Sunt aici, alaturi, pentru tot restul timpului si apoi in Eternitate <3.

    – Oh, cat de nevrednica ma simt inca sa-ti fiu pe deplin sora… [plangand in hohote cu scuturaturi]

    Vreau sa-mi ridic urechea sa aud Voia Ta, care este si a Mea!

    Fa din mine privirea care daruieste Iubirea ta

    si Vocea care prelungeste Cuvantul Tau,

    chiar daca toate astea inseamna in termeni pamanteni non-fucking-marketing!

    Iulia
  • Mama noastra care ne primesti in Ceruri

    Mama noastra care ne primesti in Ceruri

    Mama divina, Tu care ne primesti

    Pe Pamant ca si in Ceruri,

    Fie ca Prezenta Ta sa locuiasca in sufletul nostru,

    Ca Lumina Ta sa se incarneze in noi

    Si astfel Sufletul Tau sa purifice orice lucru

    in unitatea lumilor.

    Fa ca fiecare zi sa ne fie o adevarata hrana,

    Fa-ne constienti de lipsurile nostre

    Si da-ne forta de a ne intinde mainile

    Celor care se clatina.

    Ofera-ne discernamantul

    Si cuprinde-ne in Soarele Iubirii Tale

    Caci doar El este singura Locuinta.

    Cartea secreta a lui Jeshua, vol II – Anotimpurile implinirii, de Daniel Meurois

  • what you offer in return? [book] Anastasia – “The Space of Love”

    what you offer in return? [book] Anastasia – “The Space of Love”

    these days I am any times (with, in) my darkness…

    also with how this touches the people around me, the people I care for… the ones who are in my heart…

    Perhaps Anastasia was right when she said:

    “In trying to gain the grace of a holy place, think what you might offer in return. And if you have not learnt to emit light yourself, then why take it and bury it in yourself, as though in a grave?”

    excerpt from book “The Space of Love” by Vladimir Megre, third book of “Anastasia” / “Ringing Cedars” books series.

     

    I feel what Anastasia says it applies for persons too, as we are all holy and made of light and a person is a place, a center, a Universe in itself.

     

    when I am the darkness inside me, I reach out for the holy persons next to me… asking for light, for attention, full of drama…

     

  • singing… with the elements – [book] “The Space of Love”

    Aniuta dear, just try singing without words, try to imitate the birds when you heard them sing, or the water when it burbles, or the rustling of the leaves and the wind when it is strong and whistles through the branches. And there are a lot of sounds in the grass. You will hear many pure sounds around you if you are willing to listen. Try imitate them with your voice. They will be your best teachers…

     

    excerpt from “The Space of Love” by Vladimir Megre (the third book from Anastasia – The Ringing Cedars series)

  • less then a woMan – from [book] The Space of Love

    Do not blame yourself, do not torture your soul. It was not a parter in what you did. You acted out of instinct. You were trained to protect whatever you were ordered to, without thinking about the situation. And your instinct took its course. It is not good for instinct to gain supremacy in Man. When instinct takes first place, then Man takes second place. The result is something less than a Man. Think about it – perhaps it would be better to return to yourself – to the Man that you are.

     

    excerpt from “The Space of Love” by Vladimir Megre (third book from Anastasia – The Ringing Cedars series).

0
    0
    Cosul tau
    Cosul de cumparaturi e golInapoi in magazin