Your cart is currently empty!
Category: when I forget
Momente: curg cu onestitate si compasiune
Sunt momente, precum cel de acum, cand ma simt pierduta…
E atat de mult in interior, vad multe parti ale mele. Si lacrimile curg. Curg… si tot ce pot sa fac e sa beau un ceai, sa ii simt caldura pe buze, limba, faringe, esofag… Si sa ies afara sa imi las pielea fetei si palmelor mangaiate de razele soarelui.
Soare… Lumina.. vreau si ma rog pentru si inspre Lumina.
Si curg…
Ma simt blocata si tot ce pot sa fac e sa fiu prezenta la amalgamul de ganduri si emotii, predominand tristetea in aceste momente.
Vad harababura din camera mea, din casa asta, din afara casei in care traiesc. Sentimentul de neadecvare care ma umple. Simt multa neputinta. Mediul meu exterior este o expresie atat de fidela a mediului meu interior.
Lacrimile calde imi mangaie fata si o parte din mine stie ca e bine asa cum este. Nu e nevoie sa justific daca e bine sau rau si ca am incredere sa pasesc, sa continui calatoria asta, sa fiu prezenta la ce este asa cum este.
Si curg… ce pot si stiu sa fac din ce in ce mai… mult… (era sa zic iar “bine”) e sa fiu cu blandete si auto-compasiune la tot ce este in mintea mea si inafara ei.
Stiu acum ca asta poate sa ma vindece iluziile din mintea mea. Mai stiu insa ca mintea plina de blandete este doar o parte a monedei.
Am fortat lucrurile multa vreme in viata asta si cred in echilibru. Echlibru inseamna blandete si fermitate. Mi-e usor sa fortez, face parte din “normalul” meu, din bagajul pe care l-am construit in mintea mea. Ma antrenez sa fiu blanda in ultimii ani si caut sa gasesc acea parte a opusului blandetii, care sa fie ferma insa nu fortata. Fortarea o stiu. Stiu cum se simte in viata mea. Blandetea o invat.
Ma rog continuu sa am rabdare sa ajung sa inteleg si blandetea ferma, echilibrata, sau fermitatea blanda.
Poate ca e asta, sa pun compasiune cand ma simt neadecvata. Continui sa explorez, experimentez.
Rabdarea e iarasi doar o parte a balantei. Perseverenta o vad pe talerul celalalt al rabdarii. Si aici ma antrenez sa gasesc echilibru. Simt ca mai am atat de mult pana sa invat perseverenta.
Sa gasesc blandetea cu fermitate si rabdarea cu perseverenta. Invat perseverenta. Am blocat atat de multe ganduri si am depus astfel o cariera de piatra in vezica biliara.
Si curg…
Vreau sa scriu despre toate astea si atat de incalcit totul in mintea mea. Iar partea asta inca cu voce tare imi spune ca tot ce am scris aici e absolut incoerent. E ok, lasam sa fie incoerent, insa vreau sa simt cum se simte sa fie incoerent si sa scriu si aici. Am scris cateva jurnale…
Vreau sa ma las sa incercare de a pune gandurile astea inafara mea, in scris, sa vedem ce se poate naste din asta. Si sa le las vazute si de altii. Da, e inca rusine in mintea mea, legata de neadecvare, de faptul ca nu sunt in stare, ca nu scriu bine etc.
O parte a mintii mele continua sa spuna ca o fac doar pentru aprecierea ta, a celui care citeste aici. Da, cu onestitate, e nevoie sa recunosc ca este o parte in mine care inca vrea asta. Onestitatea e critica pentru mine acum. M-am mintit atat de mult pe mine si pe altii, pentru ca mi-a fost frica de nedecvare, de respingere, de a fi judecata, ne neiubire. Mi-e greu uneori sa fiu onesta. Mi-e greu sa recunosc uneori ca nu pot, ca sunt blocata, ca simt neputinta. Ma antrenez sa recunosc unicitatea mea si totodata faptul ca sunt o fiinta umana ordinara, ca toti ceilalti, mai ales cand o partea a mintii mele vrea sa se simta speciala si apreciata.
Si stiu si partea care stie ca scrie pentru sine, pentru a incerca sa articulez ceva din amalgamul ce e in mintea asta.
Si curg… cu onestitate si compasiune si ma rog sa fie si cu efort corect.
In ce masura imi asum vulnerabilitatea
Imi place cum Brene Brown, in cartea “Curajul de a fi vulnerabil“, face o lista care ma ajuta sa imi dau seama in ce masura imi asum vulnerabilitatea.
De 4 ani incoace, de cand antrenez muschiul vulnerabilizarii, insa simt ca sunt la foarte-foarte la inceput.
Iata ce spune Brene…
Ne putem da seama in ce masura oamenii isi asuma vulnerabilitatea, in functie de cat de des si cat de fatis spun urmatoarele lucruri:
- Nu stiu.
- Am nevoie de ajutor.
- As vrea sa fac o incercare, sa vad cum e.
- Este important pentru mine.
- Nu sunt de acord – putem sa vorbim despre asta?
- Nu a mers, dar am invatat multe lucruri.
- Da, eu am facut asta.
- Uite de ce am nevoie….
- Uite cum ma simt…
- Am nevoie de feedback.
- Imi spui si mie ce crezi despre asta?
- Ce as putea sa fac mai bine, data viitoare?
- Poti sa ma inveti cum sa fac asta?
- Am avut si eu un rol in tot ce se intampla.
- Amit ca sunt si eu responsabil pentru acest lucru.
- Sunt aici, oricand ai nevoie de mine.
- Vreau sa te ajut.
- Am pierdut, dar mergem mai departe!
- Imi cer scuze.
- Mi-ai facut un mare serviciu.
- Multumesc.
Acum 4 ani am scris pe o bucata de hartie formula “Brene” (ii spun eu)
Vulnerabilitate = Incertitudine + Risc + Expunere Emotionala
… si am lipit-o pe laptop. O vad oricand lucrez la birou si e un foarte bun reminder pentru multe momente in care vreau sa ma inchid, sa ma ascund de lume, cand imi e rusine sau cand sunt aroganta.
M-am decis sa imi listez lista de mai sus si sa o folosesc la fel – pentru inca o sustinere in antrenamentul vulnerabilitatii – in relatia cu cei mai apropiati mie si cu clientii mei.
Unele puncte de acolo imi devin familiare in ultima perioada (Nu stiu, Am nevoie de ajutor) insa unele imi sunt inca… departe, de exemplu – Am pierdut, dar megem mai departe, Da, eu am facut asta, Mi-ai facut un mare serviciu, As vrea sa fac o incercare.
Sursa foto cover: imagine din setul de carduri metaforice Sweet Clarity, autor Ronen Hirsch.
Sthira sukham – feminin si masculin
Feminin si masculin,
minte si materie,
parti din Una-Intreaga…
Fie ca this-little-I sa isi faca partea
din pespectiva Intregului Etern,
in fiecare clipa…
In incredere cu iubire de sine,
in intelegere si putere interioara,
hranind cu responsabilitate,
permitand sustinerea si stabilitatea.
Cu usurinta sa am certitutine,
cu claritate sa radiez,
sa pun limite simtind grija,
sa fiu concetrata in neclintire,
si stabila in curgere,
directia sa imi fie creativa,
intuitia plina de curaj.
Sa protejez bunatatea din mine,
sensibilitatea mea sa fie sustinuta din interior.
Sa ma predau hotarata,
fiind disciplinata in capabilitatile mele emotionale.
Sa las in urma victima si opresorul,
Neputinta si abuzul de putere,
Slabiciunea si dominarea,
Manipularea si agresivitatea,
Retinerea, controlul si competitivitatea,
Slugarnicia si confruntarea,
Co-dependenta si criticismul,
Abuzul, evitarea si instabilitatea.
Cu blandete si fermitate,
cu pasivitate si pro-activitate,
intuitiva si in expansiune,
sa inteleg ca munca interioara
nu poate fi cu adevarat interioara
decat daca este si exterioara.
Asa sa fie si asa este!
Iulia Extras din cartea “Doamne!” – Rugaciunile unei necredincioase si 5 poeme de iubire (disponibila curand aici pe site)
Mama noastra care ne primesti in Ceruri
Mama divina, Tu care ne primesti
Pe Pamant ca si in Ceruri,
Fie ca Prezenta Ta sa locuiasca in sufletul nostru,
Ca Lumina Ta sa se incarneze in noi
Si astfel Sufletul Tau sa purifice orice lucru
in unitatea lumilor.
Fa ca fiecare zi sa ne fie o adevarata hrana,
Fa-ne constienti de lipsurile nostre
Si da-ne forta de a ne intinde mainile
Celor care se clatina.
Ofera-ne discernamantul
Si cuprinde-ne in Soarele Iubirii Tale
Caci doar El este singura Locuinta.
–
Cartea secreta a lui Jeshua, vol II – Anotimpurile implinirii, de Daniel Meurois
Anna Breytenbach – Buddha at the Gas Pump Interview: presence, awareness, ripples, seen, unseen [video]
“we are just differently arranged holding patterns”
what you offer in return? [book] Anastasia – “The Space of Love”
these days I am any times (with, in) my darkness…
also with how this touches the people around me, the people I care for… the ones who are in my heart…
Perhaps Anastasia was right when she said:
“In trying to gain the grace of a holy place, think what you might offer in return. And if you have not learnt to emit light yourself, then why take it and bury it in yourself, as though in a grave?”
excerpt from book “The Space of Love” by Vladimir Megre, third book of “Anastasia” / “Ringing Cedars” books series.
I feel what Anastasia says it applies for persons too, as we are all holy and made of light and a person is a place, a center, a Universe in itself.
when I am the darkness inside me, I reach out for the holy persons next to me… asking for light, for attention, full of drama…
singing… with the elements – [book] “The Space of Love”
Aniuta dear, just try singing without words, try to imitate the birds when you heard them sing, or the water when it burbles, or the rustling of the leaves and the wind when it is strong and whistles through the branches. And there are a lot of sounds in the grass. You will hear many pure sounds around you if you are willing to listen. Try imitate them with your voice. They will be your best teachers…
excerpt from “The Space of Love” by Vladimir Megre (the third book from Anastasia – The Ringing Cedars series)
less then a woMan – from [book] The Space of Love
Do not blame yourself, do not torture your soul. It was not a parter in what you did. You acted out of instinct. You were trained to protect whatever you were ordered to, without thinking about the situation. And your instinct took its course. It is not good for instinct to gain supremacy in Man. When instinct takes first place, then Man takes second place. The result is something less than a Man. Think about it – perhaps it would be better to return to yourself – to the Man that you are.
excerpt from “The Space of Love” by Vladimir Megre (third book from Anastasia – The Ringing Cedars series).