Tag: writing

Dupa doi ani in care mi-am dorit asta tare, am inceput azi, in sfarsit, cursul emotional si emotionant de scriitura si talent cu Adi Telespan!

OH, joy! Ieri, in asteptarea mesajului cu detaliile de conectare pe Zoom, ma sinteam precum in ajunul Craciunului, pe vremea cand inca nu il sarbatoream in fiecare zi.

Mi-a placut azi! Grupul nostru e fain – suntem diversi, frumosi, inimosi, voiosi, seriosi, haiosi, porcosi sau mai putin…

Adi ne-a reamintit ca rusinea si lenea sunt cei doi dusmani ai scrisului.

Rusinea – asta e bucata mare care pe mine ma tine in intunericul mintii mele mici si in ascunzisul confortului din Groapa Ursului :). Lenea, da, o vad si pe ea, insa nu se compara cu bucata mare de rusine. Totusi, in ultimii doi ani am mai lasat un pic jos si din asta. Si continui sa o fac, inclusiv prin acest proces.

Scriu aici despre experienta mea deoarece.. vreau sa scriu. Bine, dar asta nu e un obiectiv, zice criticul interior. De aia am intrat si in curs, sa mai invat cate ceva si sa mai imi scot capul in lume, sa ma las vazuta, auzita, citita si sa inteleg ca nu mor din asta… inca :). Si sa folosesc asta pentru ceea ce fac, pentru Misiunea mea, pentru a face Iubirea vizibila. Doar atat! 😀

Prima noastra tema a fost sa incercam sa ne prezentam plecand de la aceasta “trambulina” (ii spun eu, din journaling)

“Cand am intrat in camera l-am vazut cazut pe jos si nu puteam sa ma gandesc decat la…” (iata ce am scris..)
… a fi prezenta cu ceea ce este, a fi acolo, alaturi de el, fara sa fac nimic, doar sa fiu.Tin minte ca mi-am observat respiratia, era agitata, si in acelasi timp eram acolo, pe de-a-ntregul.
Intr-o nanosecunda am fost langa el, tinandu-l de mana si spunandu-i: “Sunt aici”… “Sunt aici”… Sunt aici…”
In timp ce imi auzeam propriile cuvinte simteam cum sunt si mai acolo, prezenta, cu prezenta si cu el.

Normal ca mi-a trecut prin minte sa sunt la 112 si stiam ca el nu vrea asta. Mi-a spus-o de multe ori. Mi-am promis ca o sa respect asta si ca daca o sa vina momentul sa fiu martora la trecerea lui in alta forma, o sa imi doresc sa fiu acolo, alaturi, cu tot ce este, cu tot ce simte, cu tot ce simt, cat mai prezenta. Oare era acum acel moment?!…
Nu stiu cate secunde au trecut… oare minute…?! “Sunt aici…”

Apare un personal ciudat care intreba: “In fond si la urma urmei, ce inseamna pentru tine Iubirea?”
Sa stiu cu toata fiinta ca Sunt.
Ceea ce sunt e Iubirea facuta vizibila in aceasta lume, in aceasta dimensiune, sub aceasta forma, in aceasta interactiune miraculoasa intre minte si materie. Si sa stiu cu toata Fiinta ca Suntem, ca nu este decat Unul-Una… Iubirea manifestata si facuta visibila, si in acest spatiu, in 11 forme pe ecran si dincolo de el si in tot ce ne cuprinde.

Eu sunt Iubirea. Eu sunt Iulia Sara, un copil si o femeie care cresc in intelepciune prin curaj, ghidati de Iubire la fiecare pas pe cale. Vocea mea face Iubirea visibila si imi inspira lumea. Comuni din inima, permit Iubirii sa ma sustina si sa fie cu mine, pentru a simti bucuria Vietii.
Esenta mea este Iubirea. Eu sunt Iubirea. Tu esti Iubirea. Noi suntem Iubirea.

Mna, normal ca mi-e si rusine sa public aceasta postare, cand recitesc mai sus si criticul meu interior incepe sa enumere enormitatile legate de text, de continut, de… toate! Sa nu ii dam foate mare atentie si energie… continuam.

Adi zicea ca nu prea a aflat despre mine din textul asta… mie mi se pare ca am spus f multe despre mine in text, despre cum vad viata, despre ce e important pentru mine, chiar imi vad valorile, credintele… inclusiv in felul in care nu are cap-coada, cum e povestit, cam totul spune despre mine… o lasam asa, acum :D.

Am inceput sa scriu postarea asta de cateva ore deja, dupa ce am evitat alte cateva sa o incep efectiv. 🙂

Mi-am mai notat, ca remindere si puncte de atentie, din ce a mai zis Adi:

• Sa folosim simturile, cat mai mult.
• Sa folosim comparatia.
• Umorul e binevenit, atat timp cat e potrivit.
• Sa ne pastram propria oralitate: nu e nevoie sa par desteapta 😀
• Sa nu stau sa ma gandesc cum o sa fie perceput textul de altii, ci sa fiu sigura ca vreau sa transmit ce vreau.
• Textul sa fie usor de inteles de catre cititor, mesajul usor de inteles. Mai bine mai scurt, decat lung si aiurea…

Tema mea de casa pentru data viitoare e sa post un dialog, in scris, desigur, cu cel pe care il numim Isus, pornind de la replica mea “Nu ma pricep la marketing” (vreo 33 replici, in jur de 1,5 pag A4) iar spre final eu si Isus o sa dansam si cantam impreuna “Shedding Skings” de la Fia iar eu o sa scriu si ceva despre cum se simte asta, sa descriu in scris. 🙂

Mna, dialogul cu Jeshua, Sananda, sau fratele meu mai mare, cum imi place sa ii spun direct. Il port in inima mea si vorbim zilnic, de vreun an si un pic, asta ca mi-e foarte aproape si familiar. Faptul ca o sa cantam si dansam impreuna pe Fia o sa imi aduca si mai multa bucurie, acum ca stiu mai multe despre cum a fost omul Jeshua, aici pe pamant, cu toata intalnirea intre dimensiunile lui – omeneasca si dumnezeiasca. <3

Mna, am scris asta pentru ca o sa fiu curioasa sa ma uit dupa cele 7 saptamani de curs, sa vad cum se transforma scrisul meu.

Inca doua obiective sunt sa scriu texte fara asteptari si texte fara greseli de ortografie – de obicei imi scapa, destul de multe. 🙂

Ce imi doresc mult e sa dau voce la tot ce e in interior. Bine, nu la tot :).. dar la mult… si sa fie coerent pentru mine, in primul rand. Stiu si mi-e clar ca daca asta se intampla insemna ca e nu numai pentru mine. De asta nu imi mai fac griji, chiar daca acest altcineva o sa fiu Eu, incorporata in alta forma, peste ceva zeci/sute de ani… altcineva care gaseste scrierile de acum, pe ‘netul de atunci :D.

De cand m-am inscris la curs imi parea deja rau ca la urmatoarea sesiune o sa lipsesc, deoarece o sa fiu la worshopul de Relatii cu Dacian si Simina, insa abia astept sa imi fac tema de casa… si sa cant&dansez cu Tine… si sa vad ce o sa exploreze colegii mei de calatorie scriitoriceasca in urmatoarea sesiune!

Sper sa mai scriu aici despre experientele urmatoare… nici nu stiu de cand nu am scris un post atat de lung, aici pe site.

Asta imi da speranta, un pic de incredere… si ma simt animata de faptul ca in cateva secunde voi da “Publish” aici :).

Blessed be!

Sursa foto: NakedPR