A inceput razboiul… zice intreaga lume

In sesiunea a IV-a de la cursul de Scriitura si Talent cu Adrian Telespan, Adi ne-a pus, in sesiune, sa scriem despre ceva ce ne-a atins – ceva in cere am simtit emotie. Sa descriem acea emotie. Asta am scris atunci in minutele alocate exercitiului…

A inceput razboiul.. zice intreaga lume.
Razboiul este in mine de atat de multa vreme; l-am recunoscut pentru prima data imediat dupa 21 august 2007, moment in care am inceput primul meu silent retreat de meditatie vipassana. Halal silent! Era atat de multa galagie aici in cap! Si mai este, de multe ori.

Razboiul a fost constant si in afara mea, in lume, insa acum a ajuns si la granitele tarii: Rusia a atacat militar Ucraina acum doua zile.

Clar ca nu stiu razboiul de dinafara, fizic, cel putin din viata asta, insa il stiu atat de bine pe cel din interior! Singurul posibil, mai cred… realitatea exterioara fiind proiectia mintilor noastre mici, separate.

Aseara, vazand ritmul si felul in care ne adunam pe grupul acela de Facebook – peste 100.000 de suflete in mai putin de 15 ore – m-am simtit coplesita.

Complesita de un mix de emotii. Am vazut smerenie, bucurie, recunostinta. Ma complesea solidaritatea pe care am simtit-o fata de cei care ofereau necontenit orice: casa, masa, transport, informatii petnru refugiatii din Ucraina si cei care incearca sa se retraga din calea armelor. Aseara am scrolllat grupul ala pana spre 4 dimineata.

Imi dau lacrimile si in acest moment – le simt inundandu-mi ochii, le simt calde, prelingandu-se in jos pe obraji.

Lacrimi de recunostinta pentru ca simt din nou solidaritatea umana, demonstrata atat de plin de cei de langa mine.

Poate ca mai e speranta pentru noi, omenirea. Poate ca mai e speranta pentru umanitatea din noi.

Lacrimile cad pe foaia pe care scriu, aproape ca nu mai vad ce scriu.. continui sau scriu…

Continui sa simt…

Continui sa permit acestei coplesiri sa imi umple mintea, trupul. Senzatii calde ma umplu si dau afara prin lacrimile astea.

Oare neincrederea in pacea din mine si in pacea din oameni e asa de mare, inca?

Oare razboiul asta din mine cand se va termina?

Ce stiu, e ca atunci cand se va incheia acesta, cel din afara mea va fi trecut.

Vreu sa aleg impreuna-le nepolarizat, vreau sa alung din mintea mea gandul sapararii.

Vreau sa il iubesc pe Putin, Hitler, Trump din mine pana cand manfestarea lor inafara mea este mai lina pentru noi toti.

Foto cover: imagine din setul de carduri metaforice Sweet Clarity de Ronen Hirsch.