povestea asta a inceput de tare demult… de cand strabunii nostri umblau desculti prin iarba si culegeau plantele de pe langa case, de pe ogoare, de pe campie, de pe deal sau de la munte… dar sa revenim, un pic mai aproape 🙂

am crescut la bunici din fii de tarani, cu coasa si sapa in mana, cu vacile aproape si cu plantele de leac la indemana – campurile cu musetel, brusturi, coada soricelului, patlagina, scai vanat, urzica vie si moarta, cicoare erau “acasa” verile… iar pe ceaiul din frunze de ceapa (pentru racelile mele continue, in copilarie) – il uram! 🙂

viata mi-a oferit si imi ofera multe oportunitati sa invat, sa imi aduc aminte edspre cine Sunt(em)… dupa peste 30 de ani de trait in bloc (intre pereti) dintre care 10 am trait practic prin birouri de companii, in anul 2017 m-am retras la tara, intr-o bula de pace, cum ii spun eu.

in acel spatiu, pe ogor, am inceput sa am timp pentru lenevit, relaxat, reconectat cu pamantul, reconectat cu ce e in interiorul meu (…si al tau, ca’ Suntem de-o seama 😉 ), de privit cum cresc copacii, cum zboara fluturii, cum #Natura are ritmul ei – negrabit, perfect, neplanificat -… am plantat pomi, cules rosii delicioase, stat cu toate umbrele si Lumina, de co-creat sau de oprit din a face ceva si respirat…

in 2024 am schimbat ogorul, lasand in urma constructii naturale si multe atasamente.

acum construiesc alte atasamente, pe alt ogor 🙂

de vreo 17 ani am inceput sa las in urma cosmeticele comerciale… apoi am cumparat produse cat mai naturale, de la alti fauritori locali iscusiti, iar de 12 ani de cand am spatiu si timp sa le fauresc si eu – pentru mine si pentru cei aproape de sufletul meu.

in 2019 – am mai facut un pas – am inceput sa iti povestesc si tie si altora despre ce fauresc. si uite asa, ne bucuram impreuna de #darurile ce ni le ofera #Natura – bucuria impartasita sporeste. 🙂

pe blog postez despre ce mai experimentez si traiesc iar in magazin gasesti #darurile ce sunt gata de impartasit…

sa ne fie de folos, spre binele nostru, al celor dragi noua,

Iulia