O burta de smochine, delicioase si locale

Am crescut in pomi

Mai toate vacantele de vara de copil mic, mare si adolescent le-am petrecut la bunici, mai mult la cei din partea mamei, la Lunca.

Si acasa si cu alti copii din sat (localnici sau veniti si ei la bunici), cresteam prim pomi. Poate de aia sunt cam acrobata cand e de catarat in pomi.

Cand eram mari si preadolescenti, cat era vara de lunga ne cataram si mancam poame direct din pom: dude negre si albe (le ziceam fragi, pe atunci), mere, pere, piersici de vie, struguri. Faceam burta – adica mancam pana nu mai puteam.

Cand si unde stiam de vreun soi special de fructe prin sat, mergeam la “furat”.

Cu toata gasca, mergeam si luam fructe din pomii respectivi. De multe ori asta chiar din gospodariile de la parintii / bunicii celor din gasca.

Stiu ca mergeam si in cimitir sa furam – cred ca piersici de vie si struguri erau acolo; nu mai tin minte exact.

A fost o data cand am mers la “furat” de pere, la bunicii lui A.

A a intrat in casa pentru a-si tine bunicii ocupati si distrasi, si noi, restul, in parul lor, in spatele casei, in timp ce unii din gasca stateau de 6. Era un soi de pere foarte bun!

La un moment dat, il auzim pe bunicui lui A ca intreaba “Ce se aude?” – se pare ca noi nu eram prea silentiosi prin frunzis. A le-a raspuns “Se pisa porcu’!” – incercand sa ne acopere si sa isi linisteasca bunicul care era pregatit sa iasa afara sa vada cine face sunetul ala. Am crezut ca ne pradadim cu totii de ras la momentul ala.

Asa faceam noi “burti de fructe” cand eram copii…

Azi, o burta de smochine locale

Revenind la aici-acum…

Azi mi-a zis Cristina pe WhatsApp ca nu are rosii in solar, nici macar de mancat.

Cum eu am in gradina multe – sunt grele vitele de cat de mari sunt – am iesit repede, am cules cateva intr-o cutie de carton si am “fugit” pana la ea peste deal, sa ii duc.

De mancat – cum sa nu ai rosii de mancat, din gradina, in perioada asta? 🙂

Cum sa nu impart din ce am abundent, cu ei?

Cand sa plec de la ea, imi zice “staaaai, hai la niste smochine”.

Cand am vazut cat de incarcati sunt smochinii am inceput sa salivez. Smochinele sunt printre fructele mele preferate! Nu am avut telefonul la mine sa le fac poze.

Cristina le lua din pom pe cele coapte si mi le dadea.

Eu bagam :D. Vorba vine pom – smochinul nu e chiar pom. E planta arbustiva. Creste mai mult ca un arbust, cu tulpini ramificate. Asa sunt si cei trei smochini ai Cristinei.

Deci, bagam… si ma minunam, si preaslaveam :D.

Doamne, ce bune sunt: ce aroma, ce savoare, ce zemoase sunt!

Cristina tot imi povestea diverse, ca a avut musafiri. Imi era greu sa ma concentrez. Ma vedeam cum salivez in timp ce mananc.

Bagam… ea tot imi dadea. Am trecut asa pe la fiecare smochin si i-a golit de fructele coapte.

Asa am facut azi, la 47+ ani, prima mea burta de smochine.

Ce se vede aici, in poza din masina, am luat cu mine acasa :).

Azi nu am mancat orice smochine – alea din Profi ce le-am mancat ultima data erau vechi, uscate, seci si scumpe :/ – ci cele mai bune, curate si aromate smochine locale – de peste deal.

In momente dinastea devin eu foarte religioasa: Doamne ajuta, miluieste, apara si pazeste-o pe Cristina si familia ei! 😀

Peste cateva zile ma duc iar in vizita la Cristina. :))

Intre timp, ii pazesc, ud si preaslavesc pe cei trei pui de smochin care cresc acum la mine pe ogor. Astia sunt tot din dar de la Cristina.

Unul din ei mi-a inmugurit doar acum doua saptamani – l-am declarat mort de mai multe ori si voiam chiar sa il scot, sa eliberez locul pentru la toamna, insa in stil ADHD, nu am ajuns inca sa fac aia. Ce bine!

Sunt taaaaaaare curioasa daca o sa am smochine pe ogor anul viitor!

Toate devele de pe ogor sa ii ajute, sa ii miluiasca, apere si pazeasca! 🙂

Intre timp, cat am scris aici, am bagat o mare parte si din astealalte.

Crap! 😀

Multumesc!