Aleg sa pasesc pe Cale, pe aternutul moale al padurii sau pe asfaltul tare al drumului pavat, intelegand ca orice aleg este potrivit pentru a Fi (eu) in aceasta lume.
Primesc tot ce apare pe Cale, fie ca-i con, fie brad.
E nevoie sa iau distanta pentru a putea vedea unele lucruri in deplinatatea lor. Alteori ma apropii, pentru acelasi motiv.
NUAD – mi-a spus ca il cheama (pinul inalt de langa sala de curs).
Pare izolat, insa e impreuna in feluri care nu se vad: prin umbra, prin oxigelul oferit si CO2 preluat, prin a primi Soarele, prin reteaua care nu se vede dar e atat de mare, sub supafata lucrurilor.
Ce este neNaturalul? Ceva ce creez inafara mea ca sa imi aduca aminte despe ce e in interior – dualitate.
Conul are nevoie de caldura sa se deschida sa elibereze semintele. Semintele au nevoie de intuneric sa germineze si sa devina ce sunt menite sa fie.
Onorez ciclul existentei – puieti de copaci, copaci tineri, copaci inalti, copaci subtiri, copaci diferiti. Sacred dying creates sacred birthing creates sacred living creates sacred dying…
Aleg regulariatatea terenului ce imi incalzete muschi si imi pastreaza mintea alerta si prezenta pe Cale, scotandu-ma din confortul atat de dulce-cunoscut.
Imi amintesc ca in cele mai ne-umblate locuri gasesc comori.
E mai usor pe calea lunga as urc un munte (diagonala) – gradualitate.
Ma aleg pe mine prima intelegand ca inner work is really inner if is also outter.
Eu sunt, Sunt.
Tot ce ce vede si ce nu se vede
Tot ce sunt si ce nu sunt
Tot ce aduc altii si aduc si eu
Inima asta moale, acest Impreuna:
Relaxare si contractie
Fruze si con,
Lacrii si pom.
Sunt Tu si Sunt si Eu
Imi folosesc Vocea sa fac Iubirea Visibila.
Scrisa in 17 martie 2022, Day 1 – Art of Wholeness, Cipru