Your cart is currently empty!
Category: equanimity
Continui sa recunosc dualitatea si sa o accept
De multe ori imi place sa vorbesc despre nimic si in acelasi timp despre toate. Descopar in ultimii 18 ani ca e mai bine sa tac si sa ascult spre interior. De aia si site-ul asta e… asa cum e. 🙂
Mai intotdeauna gasesc ideologii pentru actiunile mele imorale, sau ale celor dragi si tratez faptele gresite ale altora ca pacate de moarte, incepand cu greselile lor gramaticale :D. Nu ale mele (de care mai ales nu sunt constienta).
Nu vreau sa mai sa par increzatoare mereu – decat in fata “barbatilor” (baietelor in corp de matcho) cu care mi-as pune-o in exact doua minute daca moralitatea nu ar fi devenit intre timp prioritate – si imi este evident ca de multe ori sunt plina de nesiguranta si indoiala.Stiu ca suntem cu toti falibili, fragili, slabim, sovaim si ca inca nu este valoare daca o persoana indrazneste sa fie vulnerabila, acceptand pierderea ocazionala de teren care vine odata cu existenta umana.
Mi-ar placea sa imi conving prieteni ca singura cale spre advarata fericire e sa participe la cursul asta pe care il organizez (pentru a putea incepe sa inteleaga cum functioneaza mintea) si in acelasi timp stiu ca fiecare si cu totii putem avea dreptate in acelasi timp, alegand ceea ce ni se potriveste. Sunt din ce in ce mai convinsa insa si ca nu toate drumurile duc pe varful Everestului. Sunt unele care duc pe toate vaile, multi alti munti, altele pe oceane, in oceane sau in groapa Marianelor. Peisaejle sunt faine pentru ochiul trupului, insa la fel de efemere.
Inca exista in mine o parte care vrea sa fie mai buna decat oricare dintre voi, macar la ceva si in acelasi timp stiu ca singurul lucru in care pot fi cea mai buna este sa fiu reala, sa fiu eu insami.
Inca mai evit rusinea, umilinta si sentimentul de patetic si o parte din minte considera ca ele sunt emotii nelegitime, nedemne de mine, cand fiecare dintre noi le cunoaste.
Si inca vreau raspunsuri cand intrebarile potrivite adresate la momentul potrivit pot vorbi de la sine. Sau cand tacerea in sine si claritatea mintii tine loc si de intrebari si de raspunsuri.
Continui…
Momente: curg cu onestitate si compasiune
Sunt momente, precum cel de acum, cand ma simt pierduta…
E atat de mult in interior, vad multe parti ale mele. Si lacrimile curg. Curg… si tot ce pot sa fac e sa beau un ceai, sa ii simt caldura pe buze, limba, faringe, esofag… Si sa ies afara sa imi las pielea fetei si palmelor mangaiate de razele soarelui.
Soare… Lumina.. vreau si ma rog pentru si inspre Lumina.
Si curg…
Ma simt blocata si tot ce pot sa fac e sa fiu prezenta la amalgamul de ganduri si emotii, predominand tristetea in aceste momente.
Vad harababura din camera mea, din casa asta, din afara casei in care traiesc. Sentimentul de neadecvare care ma umple. Simt multa neputinta. Mediul meu exterior este o expresie atat de fidela a mediului meu interior.
Lacrimile calde imi mangaie fata si o parte din mine stie ca e bine asa cum este. Nu e nevoie sa justific daca e bine sau rau si ca am incredere sa pasesc, sa continui calatoria asta, sa fiu prezenta la ce este asa cum este.
Si curg… ce pot si stiu sa fac din ce in ce mai… mult… (era sa zic iar “bine”) e sa fiu cu blandete si auto-compasiune la tot ce este in mintea mea si inafara ei.
Stiu acum ca asta poate sa ma vindece iluziile din mintea mea. Mai stiu insa ca mintea plina de blandete este doar o parte a monedei.
Am fortat lucrurile multa vreme in viata asta si cred in echilibru. Echlibru inseamna blandete si fermitate. Mi-e usor sa fortez, face parte din “normalul” meu, din bagajul pe care l-am construit in mintea mea. Ma antrenez sa fiu blanda in ultimii ani si caut sa gasesc acea parte a opusului blandetii, care sa fie ferma insa nu fortata. Fortarea o stiu. Stiu cum se simte in viata mea. Blandetea o invat.
Ma rog continuu sa am rabdare sa ajung sa inteleg si blandetea ferma, echilibrata, sau fermitatea blanda.
Poate ca e asta, sa pun compasiune cand ma simt neadecvata. Continui sa explorez, experimentez.
Rabdarea e iarasi doar o parte a balantei. Perseverenta o vad pe talerul celalalt al rabdarii. Si aici ma antrenez sa gasesc echilibru. Simt ca mai am atat de mult pana sa invat perseverenta.
Sa gasesc blandetea cu fermitate si rabdarea cu perseverenta. Invat perseverenta. Am blocat atat de multe ganduri si am depus astfel o cariera de piatra in vezica biliara.
Si curg…
Vreau sa scriu despre toate astea si atat de incalcit totul in mintea mea. Iar partea asta inca cu voce tare imi spune ca tot ce am scris aici e absolut incoerent. E ok, lasam sa fie incoerent, insa vreau sa simt cum se simte sa fie incoerent si sa scriu si aici. Am scris cateva jurnale…
Vreau sa ma las sa incercare de a pune gandurile astea inafara mea, in scris, sa vedem ce se poate naste din asta. Si sa le las vazute si de altii. Da, e inca rusine in mintea mea, legata de neadecvare, de faptul ca nu sunt in stare, ca nu scriu bine etc.
O parte a mintii mele continua sa spuna ca o fac doar pentru aprecierea ta, a celui care citeste aici. Da, cu onestitate, e nevoie sa recunosc ca este o parte in mine care inca vrea asta. Onestitatea e critica pentru mine acum. M-am mintit atat de mult pe mine si pe altii, pentru ca mi-a fost frica de nedecvare, de respingere, de a fi judecata, ne neiubire. Mi-e greu uneori sa fiu onesta. Mi-e greu sa recunosc uneori ca nu pot, ca sunt blocata, ca simt neputinta. Ma antrenez sa recunosc unicitatea mea si totodata faptul ca sunt o fiinta umana ordinara, ca toti ceilalti, mai ales cand o partea a mintii mele vrea sa se simta speciala si apreciata.
Si stiu si partea care stie ca scrie pentru sine, pentru a incerca sa articulez ceva din amalgamul ce e in mintea asta.
Si curg… cu onestitate si compasiune si ma rog sa fie si cu efort corect.
Sunteti niste ingeri, cu totii! :))
Azi si momente din zilele trecute am fost “la fund” iar… mind fucking around…
Iar apoi am primit mesajul asta, pe messenger, de la o “necunoscuta”, G. N.:
Buna ziua Sara,
Iti scriu doar sa iti multumesc! Nu ne cunostem insa, acum multi ani, am gasit blogul vostru: “bhudeva”. Nu mai gasesc exact articolul respectiv dar stiu ca o fraza scrisa acolo despre mutarea la tara a fost exact, dar exact ceea ce a trebuit sa aud in momentul acela pentru a lua in sfarsit dezicia de a ma muta. Era o fraza foarte inspiranta, realista, clara si extrem de profunda. Din pacate tot caut articolul insa nu il mai gasesc. Mi-ar fi placut sa salvez undeva propozitia care a fost ultima piesa din puzzle ca pe o amintire draga sufletului meu insa, probabil ca si-a facut menierea de transformare si a fost suficienta si potrivita doar acelui moment.
Iti multumesc pentru inspiratie si pentru ca, fara sa sti poate, ai contribuit si tu la luarea unei decizii care a schimbat o viata in bine! Nu a fost usor si am avut parte de multe provocari dar, acum, cand ma uit inapoi mi se pare de departe cea mai buna decizie pe care puteam sa o iau.
Am vrut de mult timp sa iti multumesc insa nu am stiut cum o sa para gestul meu. Acum am gasit iar o fraza de-a ta care suna fix ca una dintre ultimele realizari profunde pe care le-am avut si am zis ca poate ar trebui totusi sa imi fac curaj si sa iti multumesc pentru ca, sunt totusi prea multe semne 🙂
Multumesc om frumos si inspirational!
I-am spus ca ce a vazut pe budheva probabil nu am scrie eu, ci R sau A …si ca sunt recunoscatoare pentru felul in care vietile noastre se ating… in cel mai nevazut mod si totusi asa de… intim si profund <3 si am intrebat-o care e fraza de acum care a rezonat cu ce e in ea. Mi-a raspuns:
Noi, oamenii, suntem muuuuult mai mult decat cele mai grele diagnostice si decat toate partile noastre splitate traumatizate.
Am ezitat daca sa iti trimit sau nu gandurile mele, pe care le scrisesem si eu de ceva vreme pana sa vad si mesajul tau. Initial am zis ca nu e cazul sa iti trimit ceva ce poate nu te intereseaza dar avand in vedere “coincidentele” eu iti trimit un pasaj din ce scrisesem eu 🙂 si care e exact in asentimentul celor spuse de tine.
Si mi-a trimis si textul ala.
Eu:
Doamne, ce bine ca ai facut-o! A venit in momentul perfect pentru mine!
nu te mai abtine. si nu il tine numai pntru tine. Pune-l pe wall.Pune-l sa vada lumea si asa cum te-a atins atunci pe tine acea “fraza”, asa atinge si pe altii, nu stii cand, nu stii pe cine, nu stii unde.Renunta sa iti mai ceri scuze petnru asa ceva <3.Ea:
Acum sunt eu curioasa de ce e acum un moment perfect pentru tine? Nu de alta, doar sunt curioasa cum functioneaza sincronicitatile si daca tot avem sansa sa discutam poate intelegem impreuna mai mult. De ce mie mi-a venit tocmai astazi sa iti zic si de ce tu zici ca azi e un moment bun pentru tine sa primesti asta?
Eu:
Nu e mult de explicat si de inteles cu mintea 🙂simt ca e despre acest “TOT” care suntem, impreuna, si sunt recunoscatore cum curge energia: dai si vine inapoi… nu stim cand, unde, de la cine.si orice “strain” e un prieten bun si un inger, ceea ce tu ai demonstrat azi inca o data.azi si ieri am fost cam dupa nori, si aripa ta luminoasa mi-a reamintit de noi, de totul <3.Ce reamintire blanda si demonstratie frumoasa, din nou, a ceea ce spune I si in Cursul de Miracole:
Sa ai Pace, preda Pacea, tuturor!
—
Azi dimineata m-am trezit cu mesajul “Esti Divina <3 ” de la surioara mea…
—
Azi m-am revazut si cu C care cu blandete mi-a tinut spatiul si oglinda si…
—
Acum cateva saptamani mama a facut cel mai mic si miraculos AVC… un dar, si pentru ea, dar si pentru mine <3 sa pot sa fiu aici, si langa ea si cu acest Sine, si sa imi primesc asa bland lectiile pline de iubire <3.
—
C a dat azi like la un post din 2018 al S, in care S ma taguia spunand ca sunt unul dintre oamenii din Romania pe care ii apreciaza. Si uite, asa, azi mi-a aparut in Feed si asta.
—
DA! Toti sunteti niste ingeri! Toti, la fiecare pas, oricat de “familie” sau “straini” ati fi! Toti, pana la ultimul… imi sunteti necesari TOTI! 😀
Va iubesc! 🙂
—
Uite asa primesc eu tone de iubire de la Univers, mai ales atunci cand incep sa cred, in micimea mintiucii asteia mici, ca sunt pierduta :)).
Acum privesc apusul… si sunt plina de #recunostinta lui #impreuna.
Sunt impacata…
Fie ca eu si tu, oricare ai fi, sa ne reamintim de pacea si armonia interioara…
Fie ca eu si tu sa reCunoastem ceea ce suntem…
Continuam… <3
Continui… 🙂 cu fermitate si blandete…
A spus… se lasa seara… vine noaptea, in ritmul propriu, fara graba, ritm potrivit noua tuturor :)…
Meditatia Metta
Te invit sa stai 5 minute cu tine si cu gandurile de iubire si compasiune.
“Metta” inseamna benevolenta (mettā bhāvanā), bunatate, pritenie, buna intentie si interes fata de celelalte fiinte. Este una dintre cele 10 calitati (paramis) pe care le cultiva filozifia budhista Theravada.
Inchide ochii si…
Inspirata de calugarul Thanissaro si de profesorii de la cursurile de meditatie vipassana la care particip din 2007.
emotional vitality
the very things that we require to stay emotionally vital: community, ritual, nature, compassion, reflection, beauty and love.
nature – checked 🙂
reflection, beauty, compassion – somehow started 😛 [I’m modest, I know 🙂 ]
the rest – on the way!
I feel ritual is the most far from me… I am with it…
community – I yearn for this!
embraced by softness
today I didn’t know if I want to be on the mat
in the last days, weeks, I haven’t been… (since 3.09).
I came anyway… as I did some other times, trusting the “I don’t know” and being with the … let’s see what’s coming… unfolding, being informed…
there was a softness, embracing me the whole practice… soft, grater then me…
I was offered a big embrace of softness…
I was RECEIVING this softness…
even if my upper back, shoulders and neck was stiff (at least in the first half of the practice)…
even when I am mechanistic in the asana…
this softness was with me all along today on the mat…
supporting me…
I was offered a surprisingly spacious breath
I feel my core regaining a soft vitality
not hurting anymore
for the first time since Pearl left again, I felt the warmth of my womb
I can receive,
I am embraced… by something greater then me
tat tvam asi