Spatiu cu Sens

Category: equanimity

  • Continui sa recunosc dualitatea si sa o accept

    Continui sa recunosc dualitatea si sa o accept

    De multe ori imi place sa vorbesc despre nimic si in acelasi timp despre toate. Descopar in ultimii 18 ani ca e mai bine sa tac si sa ascult spre interior. De aia si site-ul asta e… asa cum e. 🙂
    Mai intotdeauna gasesc ideologii pentru actiunile mele imorale, sau ale celor dragi si tratez faptele gresite ale altora ca pacate de moarte, incepand cu greselile lor gramaticale :D. Nu ale mele (de care mai ales nu sunt constienta).
    Nu vreau sa mai sa par increzatoare mereu – decat in fata “barbatilor” (baietelor in corp de matcho) cu care mi-as pune-o in exact doua minute daca moralitatea nu ar fi devenit intre timp prioritate – si imi este evident ca de multe ori sunt plina de nesiguranta si indoiala.

    Stiu ca suntem cu toti falibili, fragili, slabim, sovaim si ca inca nu este valoare daca o persoana indrazneste sa fie vulnerabila, acceptand pierderea ocazionala de teren care vine odata cu existenta umana.

    Mi-ar placea sa imi conving prieteni ca singura cale spre advarata fericire e sa participe la cursul asta pe care il organizez (pentru a putea incepe sa inteleaga cum functioneaza mintea) si in acelasi timp stiu ca fiecare si cu totii putem avea dreptate in acelasi timp, alegand ceea ce ni se potriveste. Sunt din ce in ce mai convinsa insa si ca nu toate drumurile duc pe varful Everestului. Sunt unele care duc pe toate vaile, multi alti munti, altele pe oceane, in oceane sau in groapa Marianelor. Peisaejle sunt faine pentru ochiul trupului, insa la fel de efemere.

    Inca exista in mine o parte care vrea sa fie mai buna decat oricare dintre voi, macar la ceva si in acelasi timp stiu ca singurul lucru in care pot fi cea mai buna este sa fiu reala, sa fiu eu insami.

    Inca mai evit rusinea, umilinta si sentimentul de patetic si o parte din minte considera ca ele sunt emotii nelegitime, nedemne de mine, cand fiecare dintre noi le cunoaste.

    Si inca vreau raspunsuri cand intrebarile potrivite adresate la momentul potrivit pot vorbi de la sine. Sau cand tacerea in sine si claritatea mintii tine loc si de intrebari si de raspunsuri.

    Continui…

  • Momente: curg cu onestitate si compasiune

    Momente: curg cu onestitate si compasiune

    Sunt momente, precum cel de acum, cand ma simt pierduta…

    E atat de mult in interior, vad multe parti ale mele. Si lacrimile curg. Curg… si tot ce pot sa fac e sa beau un ceai, sa ii simt caldura pe buze, limba, faringe, esofag… Si sa ies afara sa imi las pielea fetei si palmelor mangaiate de razele soarelui.

    Soare… Lumina.. vreau si ma rog pentru si inspre Lumina.

    Si curg…

    Ma simt blocata si tot ce pot sa fac e sa fiu prezenta la amalgamul de ganduri si emotii, predominand tristetea in aceste momente.

    Vad harababura din camera mea, din casa asta, din afara casei in care traiesc. Sentimentul de neadecvare care ma umple. Simt multa neputinta. Mediul meu exterior este o expresie atat de fidela a mediului meu interior.

    Lacrimile calde imi mangaie fata si o parte din mine stie ca e bine asa cum este. Nu e nevoie sa justific daca e bine sau rau si ca am incredere sa pasesc, sa continui calatoria asta, sa fiu prezenta la ce este asa cum este.

    Si curg… ce pot si stiu sa fac din ce in ce mai… mult… (era sa zic iar “bine”) e sa fiu cu blandete si auto-compasiune la tot ce este in mintea mea si inafara ei.

    Stiu acum ca asta poate sa ma vindece iluziile din mintea mea. Mai stiu insa ca mintea plina de blandete este doar o parte a monedei.

    Am fortat lucrurile multa vreme in viata asta si cred in echilibru. Echlibru inseamna blandete si fermitate. Mi-e usor sa fortez, face parte din “normalul” meu, din bagajul pe care l-am construit in mintea mea. Ma antrenez sa fiu blanda in ultimii ani si caut sa gasesc acea parte a opusului blandetii, care sa fie ferma insa nu fortata. Fortarea o stiu. Stiu cum se simte in viata mea. Blandetea o invat.

    Ma rog continuu sa am rabdare sa ajung sa inteleg si blandetea ferma, echilibrata, sau fermitatea blanda.

    Poate ca e asta, sa pun compasiune cand ma simt neadecvata. Continui sa explorez, experimentez.

    Rabdarea e iarasi doar o parte a balantei. Perseverenta o vad pe talerul celalalt al rabdarii. Si aici ma antrenez sa gasesc echilibru. Simt ca mai am atat de mult pana sa invat perseverenta.

    Sa gasesc blandetea cu fermitate si rabdarea cu perseverenta. Invat perseverenta. Am blocat atat de multe ganduri si am depus astfel o cariera de piatra in vezica biliara.

    Si curg…

    Vreau sa scriu despre toate astea si atat de incalcit totul in mintea mea. Iar partea asta inca cu voce tare imi spune ca tot ce am scris aici e absolut incoerent. E ok, lasam sa fie incoerent, insa vreau sa simt cum se simte sa fie incoerent si sa scriu si aici. Am scris cateva jurnale…

    Vreau sa ma las sa incercare de a pune gandurile astea inafara mea, in scris, sa vedem ce se poate naste din asta. Si sa le las vazute si de altii. Da, e inca rusine in mintea mea, legata de neadecvare, de faptul ca nu sunt in stare, ca nu scriu bine etc.

    O parte a mintii mele continua sa spuna ca o fac doar pentru aprecierea ta, a celui care citeste aici. Da, cu onestitate, e nevoie sa recunosc ca este o parte in mine care inca vrea asta. Onestitatea e critica pentru mine acum. M-am mintit atat de mult pe mine si pe altii, pentru ca mi-a fost frica de nedecvare, de respingere, de a fi judecata, ne neiubire. Mi-e greu uneori sa fiu onesta. Mi-e greu sa recunosc uneori ca nu pot, ca sunt blocata, ca simt neputinta. Ma antrenez sa recunosc unicitatea mea si totodata faptul ca sunt o fiinta umana ordinara, ca toti ceilalti, mai ales cand o partea a mintii mele vrea sa se simta speciala si apreciata.

    Si stiu si partea care stie ca scrie pentru sine, pentru a incerca sa articulez ceva din amalgamul ce e in mintea asta.

    Si curg… cu onestitate si compasiune si ma rog sa fie si cu efort corect.

  • Intentia… unei Fiinte de afara

    Intentia… unei Fiinte de afara

    Aleg sa pasesc pe Cale, pe aternutul moale al padurii sau pe asfaltul tare al drumului pavat, intelegand ca orice aleg este potrivit pentru a Fi (eu) in aceasta lume.

    Primesc tot ce apare pe Cale, fie ca-i con, fie brad.

    E nevoie sa iau distanta pentru a putea vedea unele lucruri in deplinatatea lor. Alteori ma apropii, pentru acelasi motiv.

    NUAD – mi-a spus ca il cheama (pinul inalt de langa sala de curs).

    Pare izolat, insa e impreuna in feluri care nu se vad: prin umbra, prin oxigelul oferit si CO2 preluat, prin a primi Soarele, prin reteaua care nu se vede dar e atat de mare, sub supafata lucrurilor.

    Ce este neNaturalul? Ceva ce creez inafara mea ca sa imi aduca aminte despe ce e in interior – dualitate.

    Conul are nevoie de caldura sa se deschida sa elibereze semintele. Semintele au nevoie de intuneric sa germineze si sa devina ce sunt menite sa fie.

    Onorez ciclul existentei – puieti de copaci, copaci tineri, copaci inalti, copaci subtiri, copaci diferiti. Sacred dying creates sacred birthing creates sacred living creates sacred dying…

    Aleg regulariatatea terenului ce imi incalzete muschi si imi pastreaza mintea alerta si prezenta pe Cale, scotandu-ma din confortul atat de dulce-cunoscut.

    Imi amintesc ca in cele mai ne-umblate locuri gasesc comori.

    E mai usor pe calea lunga as urc un munte (diagonala) – gradualitate.

    Ma aleg pe mine prima intelegand ca inner work is really inner if is also outter.

    Eu sunt, Sunt.

    Tot ce ce vede si ce nu se vede

    Tot ce sunt si ce nu sunt

    Tot ce aduc altii si aduc si eu

    Inima asta moale, acest Impreuna:

    Relaxare si contractie

    Fruze si con,

    Lacrii si pom.

    Sunt Tu si Sunt si Eu

    Imi folosesc Vocea sa fac Iubirea Visibila.


    Scrisa in 17 martie 2022, Day 1 – Art of Wholeness, Cipru

  • Nu stiu marketing… si dansand cu Isus

    Nu stiu marketing… si dansand cu Isus

    – Nu ma pricep la marketing!

    – Tot mai crezi ca e nevoie de marketing pentru a face Iubirea vizibila?!… e alegerea ta ce crezi.

    – Dar uite: toti fac chestii pe Facebook, Instagram, TikTok, YouTube, Google etc.! Innebunesc daca ma gandesc la toate si la cata energie ar fi nevoie ca sa fiu peste tot cu viziune, strategie, plan de marketing, comunicare, actiuni etc.! Nu pot sa fiu nici macar pe una cu astea!

    – Nu ai renuntat inca la aroganta – crezi in continuare ca Dumenzeu-Creatoarea are nevoie de toate astea pentru ca tu sa fii fericita si plina de Viata, asa cum e normal sa te simti ca Parte a Sa.

    – Nu stiu ce sa mai cred, iarasi… Se bat chestii cap in cap in mintea mea. E multa indoiala, chiar daca nu mai e asa multa confuzie si raboi in mintiuca asta mica si separata. Blandetea ma ajuta sa nu disper si sa vrea sa dispar subit de pe suprafata pamantul, cum o faceam pana nu demult.

    – Uiti sa ma intrebi, continui sa uiti… pana nu mai uiti.

    – Da, uit si sunt aici sa imi aduc aminte. Vreau sa imi amintesc! Vreau sa ajung la Gandurile Tale, cele pe care Creatorul le-a pus in mine atunci cand m-a creat! Vrea sa imi amintesc pe de-a-ntregul ca nu eu m-am creat!

    – Sunt aici, continua sa ma intrebi, sa ma chemi.

    – Vreau sa imi amintesc sa iti cer si sa iti permit sa ma indrumi, sa preiei Tu conducerea mintii mele, sa imi imprumuti Cuvintele Tale, sa imi spui in orice moment ce sa scriu, cum sa scriu, unde sa scriu, pentru cine si cand sa postez.

    – Sunt aici. Continui sa iti amintesc ca nu ai acum sa fii singura decat daca alegi sa te crezi astfel, caz in care o sa continui sa fiu aici, pentru restul timpului si in Eternitate. Si stiu si Mailchimp 🙂 cu toate ca nici de ala nu ai nevoie… sau mai bine zis, si acela e inca un intstrument caruia ii dai insemnatatea pe care el o are pentru tine. Poti alege altfel.

    Continui sa iti amintesc ca Bucuria ta interioara creaza evenimentele si ca Pacea ta aduce si duce la toate intalnirile sfinte de care ai nevoie pentru a-ti aminti, alaturi de ceilalti, Totul.

    – Incep din nou sa ma pierd in detalii, sa cred ca am nevoie de echipa, de consultanti, de experti, sa externalizez ce nu stiu pentru a ajunge la “avatarul meu de client”.

    – Atata timp cat pe fratii tai ii vezi asa, ca “avatari de client”, normal ca e o consecinta naturala sa privesti totul mecanistic: strategii, planuri, actiuni.

    E ok… pana nu te mai pierzi in asta. Stii ca poti alege altfel, in fiecare clipa. Si ca Aceasta clipa este singurul timp care exista.

    – Imi e mintea pe 10 carari, iarasi. Imi vine sa fug si de dialogul asta. Sa “fac” altceva, ca si cum asta nu ar fi relevat, important.

    – E ok sa renunti pe moment. Eu tot aici Sunt. Nu ai cum sa renunti insa la ceea ce Esti si tu, care este acelasi lucru cu ce Sunt Eu – Adevar si Nesfarsit Etern, singura diferenta fiind ca Eu nu sunt nimic altceva iar tu esti, ai ales sa fii Iubire devenita vizibila in dualitate.

    – Ma termini uneori cu Iubirea… mai ales cand nu o simt.

    – Eu raman aici pana cand te ragandesti si iti aduci aminte si tu. E ok sa si renunti sa iti aduci aminte. Tot aici voi Fi.

    – Ohh, crezi ca pot uita de mine de tot?! Ignorance is bliss, am auzit… dar nu mai e optiune pentru mine, in viata asta cel putin.

    – Sunt aici…

    – Continui sa fug, ma invart in cercul mintii mici, ma lamentez, aleg rusinea si mandria ca sa ma ascund si apo ii invidiez pe cei care “fac” marketing sau pur si simplu se lasa sa fie vazuti sincer si autentic, ca in cele din urma sa ii urasc si sa fiu si mai aroganta crezand ca sunt cu muuult mai buna decat ei, facand insa nimic sa confirm sau sa infirm asta. Mi-e frica inca sa accept ca sunt din toate astea si ca e uman sa fiu asa. Noroc cu blandetea…. ca ma imbratisez cand vad cercurile astea nesfarsite.

    Slava Cerului (adica mintii mele celei mai inalte) ca mi l-ai trimis si pe Dacian! In toata evitarea asta am nevoie sa imi repeti a 528759287398273049 oara acelasi lucru, in alte forme si cuvinte pamantesti, pana nu mai e cale sa ma indoiesc.

    Slava Cerului ca m-ai intalnit si cu Adi, care, uite, o sa citeasca aceste randuri colegilor de calatorie de aici… abia astept feedback-ul lui si al lor. Sper sa il primesc, legat de CE (concret) si CUM pot imbunatati… cuvintele pamantesti.

    – Bine, cat si cand vrei tu sa iti amintesti, Sunt aici :).

    – Dar oare mai am timp…?!

    – Iti amintesc ca nu exista decat Aceasta clipa si ca ea dureaza pana cand o schimbi pe Eternitate.

    – Bun, tot nu stiu ce sa fac cu “marketingul”! Grrrrrrr! :)))

    – Bun si asa… hai sa dansam si sa cantam pe Fia – Sheeding Skins. 🙂 Stii deja ca imi place Bucuria vietii manifestata si aici pe Pamant, in acest fel.

    [dansam, cantam impreuna; cand si cu Voce pamanteana, incep sa curg lacrimi calde de iubire si compasiune, ma las tinuta in brate, cant… cand tare, ca un strigat la Cer… cand incet, ca o blandete pentru mintea mica si confuza]

    – OH, Tu prieten drag si iubitor! Ce noroc sa te am aproape! [cu lacrimile curgand siroaie]

    Vreau sa ma las sa bocesc pana toate lacrimile ce mi-ai mai raman sunt doar de recunostinta.

    Vreau sa pasesc alaturi de Tine si de ceilalti prieteni de calatorie si sa inteleg ca ei imi sunt frati si surori, vreau sa ii cunosc si reCunosc astfel, sa inteleg ca ma reCunosc, astfel, pe mine insumi.

    Vreau sa ma las sa fiu Bucuria si Viata manifestata in forma asta numita “Iulia” si stiu ca nu sunt aici doar pentru mine.

    – Asa sa fie si asa Este, Mult-Iubita Mea sora. Sunt aici, alaturi, pentru tot restul timpului si apoi in Eternitate <3.

    – Oh, cat de nevrednica ma simt inca sa-ti fiu pe deplin sora… [plangand in hohote cu scuturaturi]

    Vreau sa-mi ridic urechea sa aud Voia Ta, care este si a Mea!

    Fa din mine privirea care daruieste Iubirea ta

    si Vocea care prelungeste Cuvantul Tau,

    chiar daca toate astea inseamna in termeni pamanteni non-fucking-marketing!

    Iulia
  • Azi – impreuna cu bucurie, pentru încă 10 ani

    Azi – impreuna cu bucurie, pentru încă 10 ani

    Acum cateva minute am platit domeniul iulia-sara.ro pentru inca 10 ani.

    Cand am vazut mesajul de expirare de la registrar m-am gandit ca o sa-l prelungesc, normal. Ma intrebam ”Pe ce perioada sa prelungesc?”.

    Inima a simtit intr-o nano-secunda – ”10 ani”. Stiu cand vine din Interior pentru realizez dupa ca nu eu am ”zis”! Ca nu e de la mine.

    Apoi am vazut gandul ”Dar oare am sa mai traiesc 10 ani?!” 🙂 cum se ridica in mintea mea.

    Am zambit cald si impacat in interior, respirand constient, si am simtit cu toata inima ca sunt Aici, in corp si pe acest Pamant.

    Pe aceasta vale, in aceasta casa, in aceasta camera, pe acest scaun, la acest laptop…

    Soarele straluceste afara…

    Ca aceasta clipa este singura care exista…

    Ca atat cat o sa traiesc in acest corp si in altele o sa continui sa imi umplu inima cu Viata… sa ma las atinsa de Soare.

    Soarele straluceste si in interior…

    Si am sa fiu si aici, pe site, in Manifestare, pasind si creand drumul cu fiecare pas, cu fiecare cuvant, alaturi de si impreuna cu tine, cu voi, cu noi.

    Vocea mea face Iubirea vizibila si inspira lumea in care traiesc!

    Si asa este! 🙂

    Blessed be! … continuam…

    Iulia

    PS: imaginea este de la mine de acasa, de pe ogor, intr-o aproape seara de vara, inainte de apusul bland al soarelui de dinafara. Era Soare si in interior.

  • Sunteti niste ingeri, cu totii! :))

    Sunteti niste ingeri, cu totii! :))

    Azi si momente din zilele trecute am fost “la fund” iar… mind fucking around

    Iar apoi am primit mesajul asta, pe messenger, de la o “necunoscuta”, G. N.:

    Buna ziua Sara,

    Iti scriu doar sa iti multumesc! Nu ne cunostem insa, acum multi ani, am gasit blogul vostru: “bhudeva”. Nu mai gasesc exact articolul respectiv dar stiu ca o fraza scrisa acolo despre mutarea la tara a fost exact, dar exact ceea ce a trebuit sa aud in momentul acela pentru a lua in sfarsit dezicia de a ma muta. Era o fraza foarte inspiranta, realista, clara si extrem de profunda. Din pacate tot caut articolul insa nu il mai gasesc. Mi-ar fi placut sa salvez undeva propozitia care a fost ultima piesa din puzzle ca pe o amintire draga sufletului meu insa, probabil ca si-a facut menierea de transformare si a fost suficienta si potrivita doar acelui moment.

    Iti multumesc pentru inspiratie si pentru ca, fara sa sti poate, ai contribuit si tu la luarea unei decizii care a schimbat o viata in bine! Nu a fost usor si am avut parte de multe provocari dar, acum, cand ma uit inapoi mi se pare de departe cea mai buna decizie pe care puteam sa o iau.

    Am vrut de mult timp sa iti multumesc insa nu am stiut cum o sa para gestul meu. Acum am gasit iar o fraza de-a ta care suna fix ca una dintre ultimele realizari profunde pe care le-am avut si am zis ca poate ar trebui totusi sa imi fac curaj si sa iti multumesc pentru ca, sunt totusi prea multe semne 🙂

    Multumesc om frumos si inspirational!

     

    I-am spus ca ce a vazut pe budheva probabil nu am scrie eu, ci R sau A …si ca sunt recunoscatoare pentru felul in care vietile noastre se ating… in cel mai nevazut mod si totusi asa de… intim si profund  <3 si am intrebat-o care e fraza de acum care a rezonat cu ce e in ea. Mi-a raspuns:

    Noi, oamenii, suntem muuuuult mai mult decat cele mai grele diagnostice si decat toate partile noastre splitate traumatizate.

    Am ezitat daca sa iti trimit sau nu gandurile mele, pe care le scrisesem si eu de ceva vreme pana sa vad si mesajul tau. Initial am zis ca nu e cazul sa iti trimit ceva ce poate nu te intereseaza dar avand in vedere “coincidentele” eu iti trimit un pasaj din ce scrisesem eu 🙂 si care e exact in asentimentul celor spuse de tine.

    Si mi-a trimis si textul ala.

    Eu:

    Doamne, ce bine ca ai facut-o! A venit in momentul perfect pentru mine! 

    nu te mai abtine. si nu il tine numai pntru tine. Pune-l pe wall.
    Pune-l sa vada lumea si asa cum te-a atins atunci pe tine acea “fraza”, asa atinge si pe altii, nu stii cand, nu stii pe cine, nu stii unde.
    Renunta sa iti mai ceri scuze petnru asa ceva <3.

     

    Ea:

    Acum sunt eu curioasa de ce e acum un moment perfect pentru tine? Nu de alta, doar sunt curioasa cum functioneaza sincronicitatile si daca tot avem sansa sa discutam poate intelegem impreuna mai mult. De ce mie mi-a venit tocmai astazi sa iti zic si de ce tu zici ca azi e un moment bun pentru tine sa primesti asta?

     

    Eu:

    Nu e mult de explicat si de inteles cu mintea 🙂
    simt ca e despre acest “TOT” care suntem, impreuna, si sunt recunoscatore cum curge energia: dai si vine inapoi… nu stim cand, unde, de la cine.
    si orice “strain” e un prieten bun si un inger, ceea ce tu ai demonstrat azi inca o data.
    azi si ieri am fost cam dupa nori, si aripa ta luminoasa mi-a reamintit de noi, de totul <3.

    Ce reamintire blanda si demonstratie frumoasa, din nou, a ceea ce spune I si in Cursul de Miracole:

    Sa ai Pace, preda Pacea, tuturor!

    Azi dimineata m-am trezit cu mesajul “Esti Divina <3 ” de la surioara mea…

    Azi m-am revazut si cu C care cu blandete mi-a tinut spatiul si oglinda si…

    Acum cateva saptamani mama a facut cel mai mic si miraculos AVC… un dar, si pentru ea, dar si pentru mine <3 sa pot sa fiu aici, si langa ea si cu acest Sine, si sa imi primesc asa bland lectiile pline de iubire <3.

    C a dat azi like la un post din 2018 al S, in care S ma taguia spunand ca sunt unul dintre oamenii din Romania pe care ii apreciaza. Si uite, asa, azi mi-a aparut in Feed si asta.

    DA! Toti sunteti niste ingeri! Toti, la fiecare pas, oricat de “familie” sau “straini” ati fi! Toti, pana la ultimul… imi sunteti necesari TOTI! 😀

    Va iubesc! 🙂

    Uite asa primesc eu tone de iubire de la Univers, mai ales atunci cand incep sa cred, in micimea mintiucii asteia mici, ca sunt pierduta :)).

     

    Acum privesc apusul…  si sunt plina de #recunostinta lui #impreuna.

    Sunt impacata…

     

    Fie ca eu si tu, oricare ai fi, sa ne reamintim de pacea si armonia interioara…

    Fie ca eu si tu sa reCunoastem ceea ce suntem…

     

    Continuam… <3

    Continui… 🙂 cu fermitate si blandete…

     

    A spus… se lasa seara… vine noaptea, in ritmul propriu, fara graba, ritm potrivit noua tuturor :)…

  • Meditatia Metta

    Meditatia Metta

    Te invit sa stai 5 minute cu tine si cu gandurile de iubire si compasiune.

    “Metta” inseamna benevolenta (mettā bhāvanā), bunatate, pritenie, buna intentie si interes fata de celelalte fiinte. Este una dintre cele 10 calitati (paramis) pe care le cultiva filozifia budhista Theravada.

     

    Inchide ochii si…

    Inspirata de calugarul Thanissaro si de profesorii de la cursurile de meditatie vipassana la care particip din 2007.

  • ACROSTIH – “OH-poveste de seara”

    ACROSTIH – “OH-poveste de seara”

    Today was Poetry day, I to end it by celebrating it…

    It came in Romanian, here it is 🙂 – an alpha poem, in Romanian is called acrostih.

     

    “OH-poveste de seara”

     

    – Opreste, Doamne, timpul!

    – Hai, uite, l-am oprit! 🙂

     

    Poate acum…

    Oare e de ajuns?!

    Vezi…!? Simti…?! Intelegi…?!

    STOP! STAI!

    Toate… totul… oriunde… toti…

    E loc de… interior, de stat ACASA, acolo

    De unde nu ai plecat niciodata.

    E spatiu sa respiri, sa taci, sa asculti…

     

    STOP!

    E spatiu sa reVezi, sa reCunosti, sa reAfirmi ce

    Ai uitat, dar ce nu poti sa negi!

    RESPIRA…

    ACUM si AICI.

    21st of March, 2020

  • emotional vitality

    the very things that we require to stay emotionally vital: community, ritual, nature, compassion, reflection, beauty and love.

    nature – checked 🙂

    reflection, beauty, compassion – somehow started 😛 [I’m modest, I know 🙂 ]

    the rest – on the way!

    I feel ritual is the most far from me… I am with it…

    community – I yearn for this!

  • embraced by softness

    today I didn’t know if I want to be on the mat

    in the last days, weeks, I haven’t been… (since 3.09).

    I came anyway… as I did some other times, trusting the “I don’t know” and being with the … let’s see what’s coming… unfolding, being informed…

    there was a softness, embracing me the whole practice… soft, grater then me…

    I was offered a big embrace of softness…

    I was RECEIVING this softness…

    even if my upper back, shoulders and neck was stiff (at least in the first half of the practice)…

    even when I am mechanistic in the asana…

    this softness was with me all along today on the mat…

    supporting me…

    I was offered a surprisingly spacious breath

    I feel my core regaining a soft vitality

    not hurting anymore

    for the first time since Pearl left again, I felt the warmth of my womb

    I can receive,

    I am embraced… by something greater then me

     

    tat tvam asi

0
    0
    Cosul tau
    Cosul de cumparaturi e golInapoi in magazin