Your cart is currently empty!
Category: heart
Momente: curg cu onestitate si compasiune
Sunt momente, precum cel de acum, cand ma simt pierduta…
E atat de mult in interior, vad multe parti ale mele. Si lacrimile curg. Curg… si tot ce pot sa fac e sa beau un ceai, sa ii simt caldura pe buze, limba, faringe, esofag… Si sa ies afara sa imi las pielea fetei si palmelor mangaiate de razele soarelui.
Soare… Lumina.. vreau si ma rog pentru si inspre Lumina.
Si curg…
Ma simt blocata si tot ce pot sa fac e sa fiu prezenta la amalgamul de ganduri si emotii, predominand tristetea in aceste momente.
Vad harababura din camera mea, din casa asta, din afara casei in care traiesc. Sentimentul de neadecvare care ma umple. Simt multa neputinta. Mediul meu exterior este o expresie atat de fidela a mediului meu interior.
Lacrimile calde imi mangaie fata si o parte din mine stie ca e bine asa cum este. Nu e nevoie sa justific daca e bine sau rau si ca am incredere sa pasesc, sa continui calatoria asta, sa fiu prezenta la ce este asa cum este.
Si curg… ce pot si stiu sa fac din ce in ce mai… mult… (era sa zic iar “bine”) e sa fiu cu blandete si auto-compasiune la tot ce este in mintea mea si inafara ei.
Stiu acum ca asta poate sa ma vindece iluziile din mintea mea. Mai stiu insa ca mintea plina de blandete este doar o parte a monedei.
Am fortat lucrurile multa vreme in viata asta si cred in echilibru. Echlibru inseamna blandete si fermitate. Mi-e usor sa fortez, face parte din “normalul” meu, din bagajul pe care l-am construit in mintea mea. Ma antrenez sa fiu blanda in ultimii ani si caut sa gasesc acea parte a opusului blandetii, care sa fie ferma insa nu fortata. Fortarea o stiu. Stiu cum se simte in viata mea. Blandetea o invat.
Ma rog continuu sa am rabdare sa ajung sa inteleg si blandetea ferma, echilibrata, sau fermitatea blanda.
Poate ca e asta, sa pun compasiune cand ma simt neadecvata. Continui sa explorez, experimentez.
Rabdarea e iarasi doar o parte a balantei. Perseverenta o vad pe talerul celalalt al rabdarii. Si aici ma antrenez sa gasesc echilibru. Simt ca mai am atat de mult pana sa invat perseverenta.
Sa gasesc blandetea cu fermitate si rabdarea cu perseverenta. Invat perseverenta. Am blocat atat de multe ganduri si am depus astfel o cariera de piatra in vezica biliara.
Si curg…
Vreau sa scriu despre toate astea si atat de incalcit totul in mintea mea. Iar partea asta inca cu voce tare imi spune ca tot ce am scris aici e absolut incoerent. E ok, lasam sa fie incoerent, insa vreau sa simt cum se simte sa fie incoerent si sa scriu si aici. Am scris cateva jurnale…
Vreau sa ma las sa incercare de a pune gandurile astea inafara mea, in scris, sa vedem ce se poate naste din asta. Si sa le las vazute si de altii. Da, e inca rusine in mintea mea, legata de neadecvare, de faptul ca nu sunt in stare, ca nu scriu bine etc.
O parte a mintii mele continua sa spuna ca o fac doar pentru aprecierea ta, a celui care citeste aici. Da, cu onestitate, e nevoie sa recunosc ca este o parte in mine care inca vrea asta. Onestitatea e critica pentru mine acum. M-am mintit atat de mult pe mine si pe altii, pentru ca mi-a fost frica de nedecvare, de respingere, de a fi judecata, ne neiubire. Mi-e greu uneori sa fiu onesta. Mi-e greu sa recunosc uneori ca nu pot, ca sunt blocata, ca simt neputinta. Ma antrenez sa recunosc unicitatea mea si totodata faptul ca sunt o fiinta umana ordinara, ca toti ceilalti, mai ales cand o partea a mintii mele vrea sa se simta speciala si apreciata.
Si stiu si partea care stie ca scrie pentru sine, pentru a incerca sa articulez ceva din amalgamul ce e in mintea asta.
Si curg… cu onestitate si compasiune si ma rog sa fie si cu efort corect.
In ce masura imi asum vulnerabilitatea
Imi place cum Brene Brown, in cartea “Curajul de a fi vulnerabil“, face o lista care ma ajuta sa imi dau seama in ce masura imi asum vulnerabilitatea.
De 4 ani incoace, de cand antrenez muschiul vulnerabilizarii, insa simt ca sunt la foarte-foarte la inceput.
Iata ce spune Brene…
Ne putem da seama in ce masura oamenii isi asuma vulnerabilitatea, in functie de cat de des si cat de fatis spun urmatoarele lucruri:
- Nu stiu.
- Am nevoie de ajutor.
- As vrea sa fac o incercare, sa vad cum e.
- Este important pentru mine.
- Nu sunt de acord – putem sa vorbim despre asta?
- Nu a mers, dar am invatat multe lucruri.
- Da, eu am facut asta.
- Uite de ce am nevoie….
- Uite cum ma simt…
- Am nevoie de feedback.
- Imi spui si mie ce crezi despre asta?
- Ce as putea sa fac mai bine, data viitoare?
- Poti sa ma inveti cum sa fac asta?
- Am avut si eu un rol in tot ce se intampla.
- Amit ca sunt si eu responsabil pentru acest lucru.
- Sunt aici, oricand ai nevoie de mine.
- Vreau sa te ajut.
- Am pierdut, dar mergem mai departe!
- Imi cer scuze.
- Mi-ai facut un mare serviciu.
- Multumesc.
Acum 4 ani am scris pe o bucata de hartie formula “Brene” (ii spun eu)
Vulnerabilitate = Incertitudine + Risc + Expunere Emotionala
… si am lipit-o pe laptop. O vad oricand lucrez la birou si e un foarte bun reminder pentru multe momente in care vreau sa ma inchid, sa ma ascund de lume, cand imi e rusine sau cand sunt aroganta.
M-am decis sa imi listez lista de mai sus si sa o folosesc la fel – pentru inca o sustinere in antrenamentul vulnerabilitatii – in relatia cu cei mai apropiati mie si cu clientii mei.
Unele puncte de acolo imi devin familiare in ultima perioada (Nu stiu, Am nevoie de ajutor) insa unele imi sunt inca… departe, de exemplu – Am pierdut, dar megem mai departe, Da, eu am facut asta, Mi-ai facut un mare serviciu, As vrea sa fac o incercare.
Sursa foto cover: imagine din setul de carduri metaforice Sweet Clarity, autor Ronen Hirsch.
Intentia… unei Fiinte de afara
Aleg sa pasesc pe Cale, pe aternutul moale al padurii sau pe asfaltul tare al drumului pavat, intelegand ca orice aleg este potrivit pentru a Fi (eu) in aceasta lume.
Primesc tot ce apare pe Cale, fie ca-i con, fie brad.
E nevoie sa iau distanta pentru a putea vedea unele lucruri in deplinatatea lor. Alteori ma apropii, pentru acelasi motiv.
NUAD – mi-a spus ca il cheama (pinul inalt de langa sala de curs).
Pare izolat, insa e impreuna in feluri care nu se vad: prin umbra, prin oxigelul oferit si CO2 preluat, prin a primi Soarele, prin reteaua care nu se vede dar e atat de mare, sub supafata lucrurilor.
Ce este neNaturalul? Ceva ce creez inafara mea ca sa imi aduca aminte despe ce e in interior – dualitate.
Conul are nevoie de caldura sa se deschida sa elibereze semintele. Semintele au nevoie de intuneric sa germineze si sa devina ce sunt menite sa fie.
Onorez ciclul existentei – puieti de copaci, copaci tineri, copaci inalti, copaci subtiri, copaci diferiti. Sacred dying creates sacred birthing creates sacred living creates sacred dying…
Aleg regulariatatea terenului ce imi incalzete muschi si imi pastreaza mintea alerta si prezenta pe Cale, scotandu-ma din confortul atat de dulce-cunoscut.
Imi amintesc ca in cele mai ne-umblate locuri gasesc comori.
E mai usor pe calea lunga as urc un munte (diagonala) – gradualitate.
Ma aleg pe mine prima intelegand ca inner work is really inner if is also outter.
Eu sunt, Sunt.
Tot ce ce vede si ce nu se vede
Tot ce sunt si ce nu sunt
Tot ce aduc altii si aduc si eu
Inima asta moale, acest Impreuna:
Relaxare si contractie
Fruze si con,
Lacrii si pom.
Sunt Tu si Sunt si Eu
Imi folosesc Vocea sa fac Iubirea Visibila.
Scrisa in 17 martie 2022, Day 1 – Art of Wholeness, Cipru
A inceput razboiul… zice intreaga lume
In sesiunea a IV-a de la cursul de Scriitura si Talent cu Adrian Telespan, Adi ne-a pus, in sesiune, sa scriem despre ceva ce ne-a atins – ceva in cere am simtit emotie. Sa descriem acea emotie. Asta am scris atunci in minutele alocate exercitiului…
A inceput razboiul.. zice intreaga lume.
Razboiul este in mine de atat de multa vreme; l-am recunoscut pentru prima data imediat dupa 21 august 2007, moment in care am inceput primul meu silent retreat de meditatie vipassana. Halal silent! Era atat de multa galagie aici in cap! Si mai este, de multe ori.Razboiul a fost constant si in afara mea, in lume, insa acum a ajuns si la granitele tarii: Rusia a atacat militar Ucraina acum doua zile.
Clar ca nu stiu razboiul de dinafara, fizic, cel putin din viata asta, insa il stiu atat de bine pe cel din interior! Singurul posibil, mai cred… realitatea exterioara fiind proiectia mintilor noastre mici, separate.
Aseara, vazand ritmul si felul in care ne adunam pe grupul acela de Facebook – peste 100.000 de suflete in mai putin de 15 ore – m-am simtit coplesita.
Complesita de un mix de emotii. Am vazut smerenie, bucurie, recunostinta. Ma complesea solidaritatea pe care am simtit-o fata de cei care ofereau necontenit orice: casa, masa, transport, informatii petnru refugiatii din Ucraina si cei care incearca sa se retraga din calea armelor. Aseara am scrolllat grupul ala pana spre 4 dimineata.
Imi dau lacrimile si in acest moment – le simt inundandu-mi ochii, le simt calde, prelingandu-se in jos pe obraji.
Lacrimi de recunostinta pentru ca simt din nou solidaritatea umana, demonstrata atat de plin de cei de langa mine.
Poate ca mai e speranta pentru noi, omenirea. Poate ca mai e speranta pentru umanitatea din noi.
Lacrimile cad pe foaia pe care scriu, aproape ca nu mai vad ce scriu.. continui sau scriu…
Continui sa simt…
Continui sa permit acestei coplesiri sa imi umple mintea, trupul. Senzatii calde ma umplu si dau afara prin lacrimile astea.
Oare neincrederea in pacea din mine si in pacea din oameni e asa de mare, inca?
Oare razboiul asta din mine cand se va termina?
Ce stiu, e ca atunci cand se va incheia acesta, cel din afara mea va fi trecut.
Vreu sa aleg impreuna-le nepolarizat, vreau sa alung din mintea mea gandul sapararii.
Vreau sa il iubesc pe Putin, Hitler, Trump din mine pana cand manfestarea lor inafara mea este mai lina pentru noi toti.
Iulia Foto cover: imagine din setul de carduri metaforice Sweet Clarity de Ronen Hirsch.
Nu stiu marketing… si dansand cu Isus
– Nu ma pricep la marketing!
– Tot mai crezi ca e nevoie de marketing pentru a face Iubirea vizibila?!… e alegerea ta ce crezi.
– Dar uite: toti fac chestii pe Facebook, Instagram, TikTok, YouTube, Google etc.! Innebunesc daca ma gandesc la toate si la cata energie ar fi nevoie ca sa fiu peste tot cu viziune, strategie, plan de marketing, comunicare, actiuni etc.! Nu pot sa fiu nici macar pe una cu astea!
– Nu ai renuntat inca la aroganta – crezi in continuare ca Dumenzeu-Creatoarea are nevoie de toate astea pentru ca tu sa fii fericita si plina de Viata, asa cum e normal sa te simti ca Parte a Sa.
– Nu stiu ce sa mai cred, iarasi… Se bat chestii cap in cap in mintea mea. E multa indoiala, chiar daca nu mai e asa multa confuzie si raboi in mintiuca asta mica si separata. Blandetea ma ajuta sa nu disper si sa vrea sa dispar subit de pe suprafata pamantul, cum o faceam pana nu demult.
– Uiti sa ma intrebi, continui sa uiti… pana nu mai uiti.
– Da, uit si sunt aici sa imi aduc aminte. Vreau sa imi amintesc! Vreau sa ajung la Gandurile Tale, cele pe care Creatorul le-a pus in mine atunci cand m-a creat! Vrea sa imi amintesc pe de-a-ntregul ca nu eu m-am creat!
– Sunt aici, continua sa ma intrebi, sa ma chemi.
– Vreau sa imi amintesc sa iti cer si sa iti permit sa ma indrumi, sa preiei Tu conducerea mintii mele, sa imi imprumuti Cuvintele Tale, sa imi spui in orice moment ce sa scriu, cum sa scriu, unde sa scriu, pentru cine si cand sa postez.
– Sunt aici. Continui sa iti amintesc ca nu ai acum sa fii singura decat daca alegi sa te crezi astfel, caz in care o sa continui sa fiu aici, pentru restul timpului si in Eternitate. Si stiu si Mailchimp 🙂 cu toate ca nici de ala nu ai nevoie… sau mai bine zis, si acela e inca un intstrument caruia ii dai insemnatatea pe care el o are pentru tine. Poti alege altfel.
Continui sa iti amintesc ca Bucuria ta interioara creaza evenimentele si ca Pacea ta aduce si duce la toate intalnirile sfinte de care ai nevoie pentru a-ti aminti, alaturi de ceilalti, Totul.
– Incep din nou sa ma pierd in detalii, sa cred ca am nevoie de echipa, de consultanti, de experti, sa externalizez ce nu stiu pentru a ajunge la “avatarul meu de client”.
– Atata timp cat pe fratii tai ii vezi asa, ca “avatari de client”, normal ca e o consecinta naturala sa privesti totul mecanistic: strategii, planuri, actiuni.
E ok… pana nu te mai pierzi in asta. Stii ca poti alege altfel, in fiecare clipa. Si ca Aceasta clipa este singurul timp care exista.
– Imi e mintea pe 10 carari, iarasi. Imi vine sa fug si de dialogul asta. Sa “fac” altceva, ca si cum asta nu ar fi relevat, important.
– E ok sa renunti pe moment. Eu tot aici Sunt. Nu ai cum sa renunti insa la ceea ce Esti si tu, care este acelasi lucru cu ce Sunt Eu – Adevar si Nesfarsit Etern, singura diferenta fiind ca Eu nu sunt nimic altceva iar tu esti, ai ales sa fii Iubire devenita vizibila in dualitate.
– Ma termini uneori cu Iubirea… mai ales cand nu o simt.
– Eu raman aici pana cand te ragandesti si iti aduci aminte si tu. E ok sa si renunti sa iti aduci aminte. Tot aici voi Fi.
– Ohh, crezi ca pot uita de mine de tot?! Ignorance is bliss, am auzit… dar nu mai e optiune pentru mine, in viata asta cel putin.
– Sunt aici…
– Continui sa fug, ma invart in cercul mintii mici, ma lamentez, aleg rusinea si mandria ca sa ma ascund si apo ii invidiez pe cei care “fac” marketing sau pur si simplu se lasa sa fie vazuti sincer si autentic, ca in cele din urma sa ii urasc si sa fiu si mai aroganta crezand ca sunt cu muuult mai buna decat ei, facand insa nimic sa confirm sau sa infirm asta. Mi-e frica inca sa accept ca sunt din toate astea si ca e uman sa fiu asa. Noroc cu blandetea…. ca ma imbratisez cand vad cercurile astea nesfarsite.
Slava Cerului (adica mintii mele celei mai inalte) ca mi l-ai trimis si pe Dacian! In toata evitarea asta am nevoie sa imi repeti a 528759287398273049 oara acelasi lucru, in alte forme si cuvinte pamantesti, pana nu mai e cale sa ma indoiesc.
Slava Cerului ca m-ai intalnit si cu Adi, care, uite, o sa citeasca aceste randuri colegilor de calatorie de aici… abia astept feedback-ul lui si al lor. Sper sa il primesc, legat de CE (concret) si CUM pot imbunatati… cuvintele pamantesti.
– Bine, cat si cand vrei tu sa iti amintesti, Sunt aici :).
– Dar oare mai am timp…?!
– Iti amintesc ca nu exista decat Aceasta clipa si ca ea dureaza pana cand o schimbi pe Eternitate.
– Bun, tot nu stiu ce sa fac cu “marketingul”! Grrrrrrr! :)))
– Bun si asa… hai sa dansam si sa cantam pe Fia – Sheeding Skins. 🙂 Stii deja ca imi place Bucuria vietii manifestata si aici pe Pamant, in acest fel.
[dansam, cantam impreuna; cand si cu Voce pamanteana, incep sa curg lacrimi calde de iubire si compasiune, ma las tinuta in brate, cant… cand tare, ca un strigat la Cer… cand incet, ca o blandete pentru mintea mica si confuza]
– OH, Tu prieten drag si iubitor! Ce noroc sa te am aproape! [cu lacrimile curgand siroaie]
Vreau sa ma las sa bocesc pana toate lacrimile ce mi-ai mai raman sunt doar de recunostinta.
Vreau sa pasesc alaturi de Tine si de ceilalti prieteni de calatorie si sa inteleg ca ei imi sunt frati si surori, vreau sa ii cunosc si reCunosc astfel, sa inteleg ca ma reCunosc, astfel, pe mine insumi.
Vreau sa ma las sa fiu Bucuria si Viata manifestata in forma asta numita “Iulia” si stiu ca nu sunt aici doar pentru mine.
– Asa sa fie si asa Este, Mult-Iubita Mea sora. Sunt aici, alaturi, pentru tot restul timpului si apoi in Eternitate <3.
– Oh, cat de nevrednica ma simt inca sa-ti fiu pe deplin sora… [plangand in hohote cu scuturaturi]
Vreau sa-mi ridic urechea sa aud Voia Ta, care este si a Mea!
Fa din mine privirea care daruieste Iubirea ta
si Vocea care prelungeste Cuvantul Tau,
chiar daca toate astea inseamna in termeni pamanteni non-fucking-marketing!
Iulia 
Scriitura si talent cu Adi Telespan
Dupa doi ani in care mi-am dorit asta tare, am inceput azi, in sfarsit, cursul emotional si emotionant de scriitura si talent cu Adi Telespan!
OH, joy! Ieri, in asteptarea mesajului cu detaliile de conectare pe Zoom, ma sinteam precum in ajunul Craciunului, pe vremea cand inca nu il sarbatoream in fiecare zi.
Mi-a placut azi! Grupul nostru e fain – suntem diversi, frumosi, inimosi, voiosi, seriosi, haiosi, porcosi sau mai putin…
Adi ne-a reamintit ca rusinea si lenea sunt cei doi dusmani ai scrisului.
Rusinea – asta e bucata mare care pe mine ma tine in intunericul mintii mele mici si in ascunzisul confortului din Groapa Ursului :). Lenea, da, o vad si pe ea, insa nu se compara cu bucata mare de rusine. Totusi, in ultimii doi ani am mai lasat un pic jos si din asta. Si continui sa o fac, inclusiv prin acest proces.
Scriu aici despre experienta mea deoarece.. vreau sa scriu. Bine, dar asta nu e un obiectiv, zice criticul interior. De aia am intrat si in curs, sa mai invat cate ceva si sa mai imi scot capul in lume, sa ma las vazuta, auzita, citita si sa inteleg ca nu mor din asta… inca :). Si sa folosesc asta pentru ceea ce fac, pentru Misiunea mea, pentru a face Iubirea vizibila. Doar atat! 😀
Prima noastra tema a fost sa incercam sa ne prezentam plecand de la aceasta “trambulina” (ii spun eu, din journaling)
“Cand am intrat in camera l-am vazut cazut pe jos si nu puteam sa ma gandesc decat la…” (iata ce am scris..)
… a fi prezenta cu ceea ce este, a fi acolo, alaturi de el, fara sa fac nimic, doar sa fiu.Tin minte ca mi-am observat respiratia, era agitata, si in acelasi timp eram acolo, pe de-a-ntregul.
Intr-o nanosecunda am fost langa el, tinandu-l de mana si spunandu-i: “Sunt aici”… “Sunt aici”… Sunt aici…”
In timp ce imi auzeam propriile cuvinte simteam cum sunt si mai acolo, prezenta, cu prezenta si cu el.Normal ca mi-a trecut prin minte sa sunt la 112 si stiam ca el nu vrea asta. Mi-a spus-o de multe ori. Mi-am promis ca o sa respect asta si ca daca o sa vina momentul sa fiu martora la trecerea lui in alta forma, o sa imi doresc sa fiu acolo, alaturi, cu tot ce este, cu tot ce simte, cu tot ce simt, cat mai prezenta. Oare era acum acel moment?!…
Nu stiu cate secunde au trecut… oare minute…?! “Sunt aici…”Apare un personal ciudat care intreba: “In fond si la urma urmei, ce inseamna pentru tine Iubirea?”
Sa stiu cu toata fiinta ca Sunt.
Ceea ce sunt e Iubirea facuta vizibila in aceasta lume, in aceasta dimensiune, sub aceasta forma, in aceasta interactiune miraculoasa intre minte si materie. Si sa stiu cu toata Fiinta ca Suntem, ca nu este decat Unul-Una… Iubirea manifestata si facuta visibila, si in acest spatiu, in 11 forme pe ecran si dincolo de el si in tot ce ne cuprinde.Eu sunt Iubirea. Eu sunt Iulia Sara, un copil si o femeie care cresc in intelepciune prin curaj, ghidati de Iubire la fiecare pas pe cale. Vocea mea face Iubirea visibila si imi inspira lumea. Comuni din inima, permit Iubirii sa ma sustina si sa fie cu mine, pentru a simti bucuria Vietii.
Esenta mea este Iubirea. Eu sunt Iubirea. Tu esti Iubirea. Noi suntem Iubirea.Mna, normal ca mi-e si rusine sa public aceasta postare, cand recitesc mai sus si criticul meu interior incepe sa enumere enormitatile legate de text, de continut, de… toate! Sa nu ii dam foate mare atentie si energie… continuam.
Adi zicea ca nu prea a aflat despre mine din textul asta… mie mi se pare ca am spus f multe despre mine in text, despre cum vad viata, despre ce e important pentru mine, chiar imi vad valorile, credintele… inclusiv in felul in care nu are cap-coada, cum e povestit, cam totul spune despre mine… o lasam asa, acum :D.
Am inceput sa scriu postarea asta de cateva ore deja, dupa ce am evitat alte cateva sa o incep efectiv. 🙂
Mi-am mai notat, ca remindere si puncte de atentie, din ce a mai zis Adi:
- Sa folosim simturile, cat mai mult.
- Sa folosim comparatia.
- Umorul e binevenit, atat timp cat e potrivit.
- Sa ne pastram propria oralitate: nu e nevoie sa par desteapta 😀
- Sa nu stau sa ma gandesc cum o sa fie perceput textul de altii, ci sa fiu sigura ca vreau sa transmit ce vreau.
- Textul sa fie usor de inteles de catre cititor, mesajul usor de inteles. Mai bine mai scurt, decat lung si aiurea…
Tema mea de casa pentru data viitoare e sa post un dialog, in scris, desigur, cu cel pe care il numim Isus, pornind de la replica mea “Nu ma pricep la marketing” (vreo 33 replici, in jur de 1,5 pag A4) iar spre final eu si Isus o sa dansam si cantam impreuna “Shedding Skings” de la Fia iar eu o sa scriu si ceva despre cum se simte asta, sa descriu in scris. 🙂
Mna, dialogul cu Jeshua, Sananda, sau fratele meu mai mare, cum imi place sa ii spun direct. Il port in inima mea si vorbim zilnic, de vreun an si un pic, asta ca mi-e foarte aproape si familiar. Faptul ca o sa cantam si dansam impreuna pe Fia o sa imi aduca si mai multa bucurie, acum ca stiu mai multe despre cum a fost omul Jeshua, aici pe pamant, cu toata intalnirea intre dimensiunile lui – omeneasca si dumnezeiasca. <3
Mna, am scris asta pentru ca o sa fiu curioasa sa ma uit dupa cele 7 saptamani de curs, sa vad cum se transforma scrisul meu.
Inca doua obiective sunt sa scriu texte fara asteptari si texte fara greseli de ortografie – de obicei imi scapa, destul de multe. 🙂
Ce imi doresc mult e sa dau voce la tot ce e in interior. Bine, nu la tot :).. dar la mult… si sa fie coerent pentru mine, in primul rand. Stiu si mi-e clar ca daca asta se intampla insemna ca e nu numai pentru mine. De asta nu imi mai fac griji, chiar daca acest altcineva o sa fiu Eu, incorporata in alta forma, peste ceva zeci/sute de ani… altcineva care gaseste scrierile de acum, pe ‘netul de atunci :D.
De cand m-am inscris la curs imi parea deja rau ca la urmatoarea sesiune o sa lipsesc, deoarece o sa fiu la worshopul de Relatii cu Dacian si Simina, insa abia astept sa imi fac tema de casa… si sa cant&dansez cu Tine… si sa vad ce o sa exploreze colegii mei de calatorie scriitoriceasca in urmatoarea sesiune!
Sper sa mai scriu aici despre experientele urmatoare… nici nu stiu de cand nu am scris un post atat de lung, aici pe site.
Asta imi da speranta, un pic de incredere… si ma simt animata de faptul ca in cateva secunde voi da “Publish” aici :).
Blessed be!
Iulia Sursa foto: NakedPR
Azi – impreuna cu bucurie, pentru încă 10 ani
Acum cateva minute am platit domeniul iulia-sara.ro pentru inca 10 ani.
Cand am vazut mesajul de expirare de la registrar m-am gandit ca o sa-l prelungesc, normal. Ma intrebam ”Pe ce perioada sa prelungesc?”.
Inima a simtit intr-o nano-secunda – ”10 ani”. Stiu cand vine din Interior pentru realizez dupa ca nu eu am ”zis”! Ca nu e de la mine.
Apoi am vazut gandul ”Dar oare am sa mai traiesc 10 ani?!” 🙂 cum se ridica in mintea mea.
Am zambit cald si impacat in interior, respirand constient, si am simtit cu toata inima ca sunt Aici, in corp si pe acest Pamant.
Pe aceasta vale, in aceasta casa, in aceasta camera, pe acest scaun, la acest laptop…
Soarele straluceste afara…
Ca aceasta clipa este singura care exista…
Ca atat cat o sa traiesc in acest corp si in altele o sa continui sa imi umplu inima cu Viata… sa ma las atinsa de Soare.
Soarele straluceste si in interior…
Si am sa fiu si aici, pe site, in Manifestare, pasind si creand drumul cu fiecare pas, cu fiecare cuvant, alaturi de si impreuna cu tine, cu voi, cu noi.
Vocea mea face Iubirea vizibila si inspira lumea in care traiesc!
Si asa este! 🙂
Blessed be! … continuam…
Iulia PS: imaginea este de la mine de acasa, de pe ogor, intr-o aproape seara de vara, inainte de apusul bland al soarelui de dinafara. Era Soare si in interior.
Poezie de “final”, azi
M-am nascut pentru a…
face Iubirea vizibila
In lume,
In mine,
Alaturi de tine.
Acum ma simt…
Aici
Libera,
Descatusata, deblocata,
Sursa 🙂
Respiratie!
Plec de aici…
Eu, mai noi,
Mai totul, mai Una,
Inspirata,
In Spirit,
In corp,
Conectata.
—
Sursa cover foto: Jazmin Quaynor de pe Unsplash
moarte ma descompune
am iesit pe terasa sa lucrez, era soare…
am simtit un miros un intens de mort si moarte, descompunere. primului gand care a aparut “iar moare cineva” i-am dat flit cu alt gand “lasa, sunt doar gandurile mele despre moarte, care nu imi dau pace zilele astea, anii astia…” stiind in acelasi timp ca nu m-am inselat niciodata cand am simtit asta. asta era un gand infricosator cu ceva ani in urma…
pun laptopul pe masa si vad langa bancheta, in colt, un arici.
l-am salutat, ma bucuram sa il vad aici, mai aproape: “hey, pui!” (la toata lumea mai mica decat mine zic “pui”)
am inceput sa filmez… m-am aplecat langa el, neintelegand cum de nu fuge sa se ascunda, cand ma aude, vede…
l-am mangaiat, intrebandu-ma “Cum de nu te aricesti, precum toti aricii”!…
apoi s-a intors cu partea cealalta spre mine, raspunzandu-mi in acest fel intrebarii…
rana ii e deschisa, mustele pe langa si inauntru colcaiau viermii… in zona, cumva a umarului drept… o gaura adanca unde puteam sa vad cum viermii… se infrupta…
inca nu au ajuns la organele vitale se pare, insa respira repede, ceea ce inseamna ca durerea era mare…
cangrena era “vie”, fremata de viata, de alta viata… el nu o sa mai fie curand, iar viata continua, in alte forme… din el, prin intermediul lui, dincolo de el…
o fi venit pe terasa sa gasesca un loc unde sa moara in pace…
intre timp a plecat pe picioare, in iarba, sa moara unde nu plange nimeni despre el si unde nu il inconjoara catelele mele intrigate intotdeuna de arici.
moartea ma descompune… descopune acest “ma”, acest “eu” care se crede, odata mic, o data mare…
impermanenta imi aduce aminte de acum si aici.
am oprit filmarea in lacrimi, din dorinta de a fi prezenta, cu ce este: cu contemplarea, din nou, a suferintei, a trecerii, a rotii vietii si mortii.
prezenta cu ce simteam: durere, tristete, o urma de frica(?), cu observarea gandurilor de regret si reverenta pentru prietenul meu care mi-a oferit inca un moment cu doliul care ma duce dincolo de doliu.
eram prezenta cu observarea , din nou, a felului in care fiintele din planul animal isi traiesc suferinta fizica: cu acceptare, fara sa se vaite, sa urle… sa se lamenteze, sa faca circ, sa atraga atentia, sa urmeze cursuri “pe trauma”, sa mearga la psiholog. stiu, stiu ce o sa imi spui… “noi nu suntem animale, suntem evoluati!” 🙂 right!
animalele se retrag, in liniste, cu ce este…
a inceput sa ploua… tare si asezat cumva, la fel curgeau si lacrimile pe obraji mei…
linistit
curgeau
calde
pline de ce este
vii
impacate
slava Cerului* ca am la indemana toate “instrumentele” sau pot fi cu toate astea din mintea mea.
vipassana mi-a oferit asta…
cursul de miracole mi-a oferit asta…
drum lin, prieten drag.
am salutat-o din nou si pe tanti Maria care a plecat si ea acum mai bine de doua saptamani si pe toti cei are au plecat din mine <3
v-am zis ca scopul meu in viata e sa mor in pace, asa-i?
(*) “Cerul” – vezi dictionarul miraculos (curand)
Meditatia Metta
Te invit sa stai 5 minute cu tine si cu gandurile de iubire si compasiune.
“Metta” inseamna benevolenta (mettā bhāvanā), bunatate, pritenie, buna intentie si interes fata de celelalte fiinte. Este una dintre cele 10 calitati (paramis) pe care le cultiva filozifia budhista Theravada.
Inchide ochii si…
Inspirata de calugarul Thanissaro si de profesorii de la cursurile de meditatie vipassana la care particip din 2007.
